Concept de investiții străine directe

1. Conceptul ISD.Factori determinanti.

Investitia reprezinta achizitionarea de proprietati, actiuni, obligatiuni, etc, sau depunerea de bani la institutii financiare în scopul asigurarii unui venit (dobînda, dividend, etc.) si a unei cresteri de capital.

Principalele forme ale fluxurilor externe de capital sunt:

1.Investitiile straine directe de capital în alte tari care pot îmbrîca forma achizitionarii pachetului de actiuni de control, a majoritatii capitalului unei filiale externe, a cumpararii unor întreprinderi sau constituirii altora noi(ele se concretizeaza în plasarea de capitaluri pentru înfiintarea de întreprinderi industriale, agricole, comerciale bancare, de transport etc) în alte tari, unde proprietarii acestora încaseaza plus valoarea (fie integral, fie partial atunci cînd o parte cedeaza statului respectiv).

2.Investitiile de portofoliu înseamna achizitionarea de pe o piata financiara a unor valori mobiliare straine (actiuni, obligatiuni), care se realizeaza prin cumpararea de actiuni, obligatiuni ale unor întreprinderi din alte tari. Ele permit participarea la luarea deciziilor, dar nu si dreptul de control.

3.împrumuturile sau creditele externe, respecctiv capitalurile ce se acorda, pe un anumit termen, de catre firmele producatoare ori de catre un stat altor tari sau firme si care se restituie împreuna cu dobînda cuvenita.

Astfel, modalitatile concrete prin care un agent economic realkkizeaza o investitie internationala pot fi:

-constituirea unei societati comerciale sau deschiderea unei filiale a celei existente într-o alta tara;

-achizitionarea unei firme straine sau fuziunea cu o astfel de firma;

-crearea unor societati mixte;

-cumpararea de obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma straina;

-acordarea unui credit financiar unui agent economic dintr-o alta tara sau unui agent economic strain;

-încheierea de contracte internationale de leasing sau franchising cu componenta investitionala.

Sunt cel putin patru caracteristici care le disting direct de portofoliul de investitii:

1. Un aspect fundamental al investitiilor directe, ca opuse investitiilor

de portofoliu aste ca investitorul cumpara puterea de a exercita controlul asupra managementului investitiei si tocmai de aceea nu implica doar capital. Acest lucru implica abilitati manageriale si tehnice sau cunostinte de marketing. Puterea controlului va varia în functie de distributia actiunilor în firma respectiva. Explicatia acestui fapt este aceea ca daca un investitor detine peste 30% din actiunile unei companii si nici un alt investitor nu detine mai mult de 10% aste foarte posibil sa fie apt de a exercita controlul cu toate ca este minoritate, nedetinând 51% din actiunile unei companii.

2. O alta diferenta fundamentala este tinta finala a investitorului direct ti a investitorului de portofoliu. Capitalul de portofoliu are tendinta de a se muta în unele sectoare din tari straine care au un avantaj asupra respectivelor sectoare interne. Acest avantaj va fi reflectat de un profit superior. Acest lucrul impus este posibil sa se întâmple cu o investitie directa intr-o industrie în care tara sursa are avantajul dar unde acest avantaj poate fi transferat unei tari straine în folosul acesteia.

3.Vasta majoritate a investitorilor de portofoliu este realizata de persoane fizice sau institutii si nu de persoane juridice, de companii. Ei au tendinta sa investeasca în persoane fizice si institutii straine prin intermediul mecanismului pietei de capital strain. În cazul investitiilor directe straine este normal sa fie facut de companii. Poate implica cumpararea unei întregi companii sau numai unei parti din aceasta constituind un schimb de proprietate sau, alternativ, poate consta în cladirea unei întregi noi fabrici în strainatate într-o forma pe ?verticala sau orizontala? , cu toate ca acestea, reprezentând înca o extensie geografica a acestei firme. Acestea pot fi motivele diferite de maximizare a profitului imediat. Rezultatul analizei generale facute la CERT a confirmat acest lucru.

4. Investitiile directe straine nu necesita un flux de capital de la o tara la alta. Economisti obisnuiau sa se gândeasca la investitiile directe ca la o miscare internationala a capitalului ce poate avea forme diverse, de exemplu noi actiuni, anumite forme de obligatiuni, vânzari-cumparari ale actiunilor si obligatiunilor existente prin schimburile de titluri de valoare sau printr-o varietate de forme si instrumente de credit pe termen scurt. Singura diferenta pe care economisti ar accepta-o a fost aceea ca investitiile directe sunt însotite de grade diferite de control si miscare de management si tehnologie.

Procesul fluxului de investitii straine directe pe plan mondial depinde de

o varietate de factori atît din tarile gazda, cît si din tarile de origine

investitoriala:

Factori specifici firmei investitoare. Investitorii straini trebuie sa posede

unele avantaje competitive fata de firmele din tarile gazda ca, de exemplu,

tehnologie proprie brevetata sau nebrevetata, marci comerciale, know-how

managerial sau de marketing si controlul asupra patrunderii pe piata. Aceste

avantaje specifice ar trebui sa compenseze investitorul strain pentru

dezavantajele si costurile care apar într-un mediu strain unde firmele locale

pot avea acces mai ieftin la informatia necesara, la pietele de munca si

capital si pot beneficia de tratament preferential pentru achizitiile

guvernamentale.