Concepția Dualistă a Actualului Sistem Contabil

1.Conceptia dualista a actualului sistem contabil.

Sistemul nou de contabilitate este dualist. El se bazeaza pe conceptia organizarii contabilitatii pe doua paliere intercolerate: contabilitatea financiara sau generala si contabilitatea interna de gestiune sau analitica.

Contabilitatea financiara are ca obiect circuitul patrimonial al intreprinderilor luat în totalitate si structuralitatea sa ca entitate gestionara. Scopul sau este acela de a determina periodic, de regula la încheierea exercitiului finaciar, situatia patrimonului prin prisma ecuatiei active = capital propriu + datorii, precum si rezultatul global bazat pe gruparea veniturilor si cheltuielilor în functie de natura lor.

Contabilitatea interna de gestiune presupune evidenta, calculul, analiza si controlul costurilor si rezultatele analitice prin prisma componentelor activitatilor consumatoare de surse si producatoare de rezultate.

Dualismul formal presupune delimitarea contabilitatii financiare de contabilitatea de gestiune.

Dualismul material se refera la organizarea sistemului contabil prin evaluare economica, fiscala, financiara.

Dualismul informational, în cadrul acestuia informatia contabila este orientata catre doua sau mai multe tipuri de utilizatori: statul, conducerea, piata financiara.

Dualismul se manifesta în special în Europa continentala si într-o forma mai temperata în sistemele anglo-saxone.

Sistemele contabile dualiste sunt caracteristice unui anumit tip de economie de piata, bazat pe transparenta si conceput ca un joc social.

2. Principii si conventii contabile

Principiile sau conventiile contabile reprezinta enunturi generale utilizate pentru obtinerea informatiei contabile referitoare la situatia patrimonului , situatia financiara si rezultatul obtinut.

Legea contabilitatii enunta un numar de sase principii a caror utilizare sa conduca la obtinerea imaginei fidele a patrimonului.

Principiul prudentei - obliga intreprinzatorul sa nu-si supraevalueze sansele afacerii. Prin aplicarea acestui principiu se evita distribuirea unor benecifii nereale.

În cadrul acestuia se tine cont de:

- sunt luate în considerare numai profiturile obtinute pâna la data încheierii exercitiului finaciar.

- se tine cont de toate obligatiile previzibile si pierderile potentiale care au luat nastere în cursul unui exercitiu finaciar sau pe parcursul unui exercitiu anterior.

- se tine cont de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor.

Principiul permanentei metodei - asigura coerenta si compatibilitatea informatiei. Metodele de lucru trebuie sa ramâna aceleasi de la un exercitiu la altul.

Daca se impune schimbarea unei proceduri sau metode, acest fapt va fi mentionat în anexa la bilant.

Principiul continuitatii - porneste de la premisa ca firma îsi va continua activitatea in viitorul previzibil, nefiind afectata de o reducere sensibila a activitatii .

Intocmirea documentelor de sinteza contabila si evaluarea elementelor patrimoniale are loc prin recunoasterea principiului continuitatii.

Daca în cursul anului activitatea firmei este întrerupta documentele de sinteza contabila vor fi redactate la acea data.

Principiul independentei exercitiului – presupune delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor pe masura angajarii acestora si a trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera.

Cheltuielile aferente exercitiului curent se înregistreaza în contabilitatea acestui exercitiu, chiar daca ele vor fi efectiv platite in cursul exercitiilor viitoare. Veniturile aferente exercitiului prezent se inregistreaza în contabilitatea acestui exercitiu chiar daca încasarea lor vor avea loc într-un exercitiu ulterior.

Principiul intangibilitatii bilatului de deschidere – bilantul de închidere a unui exercitiu financiar trebuie sa fie în concordanta perfecta cu cel de deschidere a exercitiului imediat urmator.

Orice eventuala eroare descoperita în bilant, dupa aprobarea si depunerea acestuia va fi corectata în anul în care a fost constatata, prin înregistrari contabile adecvate si transparente.

Principiul necompensarii – interdictia compensarilor între elementele de avere si cele de datorii, între creante si angajamente, între elemente de Activ si cele de Pasiv, inclusiv între cheltuieli si venituri.