Concurență

1. Noţiuni introductive

Piaţa constituie premisa şi, în acelaşi timp, finalitatea activităţilor de marketing. Ea reprezintă o construcţie care se regăseşte în zona de contact permanent între producţie, respectiv dintre producătorii de produse şi prestatorii de servicii, de pe o parte, şi consum, respectiv, consumatorii şi comportamentul lor, pe de altă parte. Piaţa este un conglomerat de participanţi, mărfuri, factori şi relaţii care se stabilesc între marea varietate a „actorilor” care joacă pe această „scenă”.

Toate acestea imprimă pieţei o serie de trăsături caracteristice: complexitatea, extrema eterogenitate a pieţei, dinamismul, caracterul concurenţial, caracterul său necontrolabil. Caracteristica definitorie a economiei de piaţă este tocmai existenţa pieţei libere, pe care aranjamentele, contractele, actele de schimb se stabilesc şi se realizează în funcţie de raportul între cerere şi ofertă şi de poziţiile deţinute de participanţi.

Viaţa economică contemporană este o lume a preţurilor. Fie că este cumpărător, fie că este vânzător, agentul economic trebuie să-şi orienteze comportamentul pornind de la specificul procesului de formare a preţului.

În economia de piaţă, toate procesele economice, acţiunile agenţilor economici, se desfăşoară pe terenul concurenţei. Aceasta este „sufletul” mecanismului pieţei, motorul dezvoltării vieţii economice, care transmite acestora cerinţele legilor economice obiective, sancţionând mai mult sau mai puţin sever, nerespectarea acestora, sau încălcarea lor. Ea este o reflectare a liberei iniţiative a agenţilor economici, a libertăţii lor de acţiune într-o piaţă normală, neîngrădită de bariere artificiale.

1.1. Etape în evoluţia conceptului de concurenţă

Datorită raporturilor în continuă schimbare între cerere şi ofertă, forţei diferite a participanţilor la actele de vânzare-cumpărare şi dorinţei acestora de a câştiga poziţii tot mai bune, pe orice piaţă există o permanentă luptă, numită concurenţă. Conform dicţionarului explicativ al limbii române, concurenţa reprezintă: “o rivalitate comercială, lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc. Pentru acoperirea pieţei, desfacerea unor produse, clientela şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari”.

Concurenţa sau competiţia presupune existenţa a două sau mai multe întreprinderi care activează în cadrul unei pieţe pentru atragerea unui număr cât mai mare de clienţi în vederea atingerii unor obiective propuse. Ca urmare, concurenţa îi determină pe agenţii economici să se orienteze către consumatori, mai precis către nevoile acestora, încercând să le satisfacă cât mai bine prin oferirea unor produse sau servicii diferenţiate faţă de cele ale celorlalţi competitori.

Avantajele certe ale concurenţei sunt:

- repartizarea echilibrată a veniturilor, ceea ce conduce la maximizarea profiturilor agenţilor economici competitivi;

- folosirea eficientă a resurselor;

- oferirea unei game largi de produse şi servicii de calitate superioară;

- promovarea inovaţiei tehnice, ceea ce contribuie la reducerea costurilor pe termen lung.

Aşa cum spunea John Stuart Mill: “concurenţa reprezintă pentru lumea industriei ceea ce reprezintă soarele pentru lumea fizicii”. Concurenţa este un factor de dinamism pentru progres şi eficienţă, ceea ce contribuie la echilibrul economic şi bunăstarea societăţii.

În economia de piaţă, concurenţa este liberă, fiecare agent economic îşi manifestă libera iniţiativă, acţionând pentru realizarea propriilor interese, iar locul de manifestare, îl reprezintă piaţa. De aceea, concurenţa este legată de cerere şi ofertă, de procesul schimbului, de tranzacţiile de piaţă existente. Ea are loc atunci când agenţii economici pot pătrunde liber pe o piaţă locală, regională, naţională sau chiar mondială, nefiind îngrădiţi de existenţa unor bariere de intrare. Acestea pot privi: capitalul impus de lege, economiile de scară, brevetele şi licenţele, raritatea materiilor prime şi a distribuitorilor, constrângerile de imagine etc. Pe o piaţă liberă, concurenţa acţionează în strânsă legătură cu preţul, deoarece fiecare agent economic va urmări maximizarea profitului prin minimizarea preţului şi creşterea calităţii bunurilor produse.

În cadrul teoriei economice, o contribuţie fundamentală la definirea conceptului de concurenţă a avut-o Adam Smith, în lucrarea să “avuţia naţiunilor”, unde concurenţei i se recunoaşte rolul de “mână invizibilă”, care realizează adaptarea cererii şi ofertei şi reglarea într-un mod natural a activităţii economice. Concluzia: “mână invizibilă nu este nimic mai mult decât mecanismul automat de echililbrare a pieţei concurenţiale”. Datorită acestui rol, concurenţa maximizează avuţia naţiunilor, conducând la o alocare optimă a forţei de muncă şi a capitalului în toate domeniile de activitate.

Într-o viziune tradiţională, concurenţa prezintă o serie de caracteristici care se referă la libera iniţiativă şi interesul personal al agenţilor economici ce activează în cadrul unei pieţe, la rezultatele economice analizate, fără a ţine cont de consideraţiile instituţionale, precum şi la accentul pus pe teoria valorii. În continuare, în opoziţie cu teoria tradiţionala au apărut două alternative ale abordării concurenţei:

- gruparea celor trei şcoli: şcoala capitalismului monopolist, şcoala managerialistă şi şcoala planificării. Această alternativă îşi are rădăcinile în lucrarea “noul stat industrial” a lui J.K.Galbraith, motiv pentru care gruparea mai poartă şi numele de “noul stat industrial”;

- “instituţionaliştii” (şcoală germană, şcoala americană, care explică comportamentul economic şi concurenţa criticând abordarea tradiţională mult mai vehement decât “noul stat industrial”.

1.2. Concurenţa - componentă esenţială a micromediului unei firmei

Ce este concurenţa- Ea este o confruntare dintre agenţii economici în vederea obţinerii unor condiţii mai bune de producţie, desfacere, de efectuare a operaţiilor băneşti sau a altor activităţi economice, în scopul obţinerii de cât mai multe avantaje. Concurenţa, este de fapt o luptă, o competiţie între agenţii economici, din care ies învingători cei mai buni. Ea îmbracă forme specifice în funcţie de domeniul de activitate şi de condiţiile concret istorice ale etapei respective. Concurenţa este o luptă dură, fără menajamente, în care primează interesele economice ale fiecărui participant la piaţă. Alte considerente nu sunt avute în vedere şi, după opinia noastră, nici nu trebuie avute în vedere dacă urmărim progresul societăţii, succesul economic şi social. Întotdeauna vor fi învingători şi învinşi. Aceştia din urmă, cunoscând gustul amar al înfrângerii se vor mobiliza să ţină pasul cu cei competitivi. Cei care nu pot, fireşte, vor fi eliminaţi, cedând locul altora.

Concurenţa, fiind o confruntare între agenţii economici, se va desfăşura prin intermediul unor modalităţi specifice. Din acest punct de vedere se diferenţiază două modalităţi şi anume: modalităţi de natură economică cum sunt: reducerea preţurilor de vânzare, reducerea costurilor de producţie, ridicarea calităţii bunurilor şi a activităţii de prestare servicii, lansarea de noi produse, organizarea unor servicii de vânzare eficiente, reclamă şi publicitatea, organizarea de servicii postvânzare; şi modalităţi de natură extraeconomică, în care se includ: furtul de informaţii, răspândirea de informaţii false despre concurenţi, cumpărarea unor salariaţi ai concurenţilor pe care să-i utilizeze în interes propriu, atragerea pe căi necinstite a unor surse de sponsorizare. În această categorie intră şi acţiunile agresive care pot fi de natură diferită şi care au ca scop distrugerea concurenţilor sau eliminarea lor pentru un anumit timp din competiţie.