Concurența imperfectă - oligopolul

1.CONCURENTA

Manifestarea cererii si a ofertei se întemeiaza pe libera initiativa generata de proprietatea privata în economia de piata. Forma activa a liberei initiative este concurenta însasi, ca trasatura esentiala a economiei de piata, economie al carei ”mecanism” este concurential.

Concurenta reprezinta confruntarea, rivalitatea economica între firmele producatoare de bunuri sau prestatoare de servicii (vânzatorii) pentru a atrage de partea lor clientela consumatoare prin preturi mai convenabile, prin calitatea mai buna a marfurilor, în vederea obtinerii unor profituri cât mai mari si mai sigure. Concurenta este însa o confruntare loiala, deschisa, în cadrul careia unitatile economice, în calitatea lor de vânzatori, învata, printr-un proces continuu de „tatonari si erori”, sa-si îmbunatateasca situatia.

La începutul sec. al XX-lea, se considera ca exista doua stari concurentiale opuse, care îsi disputau primordialitatea: piata cu concurenta perfecta si piata de monopol. Numerosi specialisti apreciaza ca monopolul si concurenta sunt incompatibile (unde exista monopol, nu poate exista concurenta). În ultimele decenii, situatia s-a schimbat din acest punct de vedere. În lume exista stari de piete concurentiale cu mult mai numeroase si mai complexe decât îsi puteau imagina specialistii cu câteva zeci de ani în urma.

În teoria si practica economiei de piata se cunosc doua tipuri fundamentale de concurenta: concurenta perfecta (pura) si concurenta imperfecta. Concurenta perfecta presupune asemenea raporturi de piata încât toti vânzatorii (producatorii) sunt capabili sa-si vânda toata productia, toate marfurile oferite la pretul pietei, fara a-l putea determina hotarâtor, iar cumparatorii (consumatorii) pot sa cumpere tot ceea ce au nevoie si cât doresc la acelasi pret al pietei, de asemenea, fara a-l influenta dupa bunul lor plac. Piata cu concurenta imperfecta desemneaza acea situatie de piata când agentii economici, în calitatea lor de vânzatori sau de cumparatori, pot sa influenteze prin actiuni unilaterale raportul dintre cererea si oferta de marfuri si nivelurile si evolutiile preturilor. Piata cu concurenta imperfecta – piata reala – se prezinta sub mai multe forme: duopol (când pe piata unui bun se întâlnesc doi vânzatori cu numerosi cumparatori); duopson (când se întâlnesc doi cumparatori si numerosi vânzatori); oligopolul, ca forma principala de piata cu concurenta imperfecta; oligopsonul, etc. Vom analiza în continuare oligopolul.

2. OLIGOPOLUL

De ce am ales oligopolul? Sa privim în jur: la automobilele noastre, la echipamentele electrocasnice pe care le folosim, la noul aspirator sau noua masina de spalat, de ce nu si la noul televizor sau la noul calculator cu procesor de ultima generatie chiar si la produsele pe care le achizitionam când iesim cu prietenii în oras ( sucuri, fast-food etc.) Ce au toate aceste lucruri în comun? La prima vedere chiar nimic. Daca ne mai gândim putin, ne dam seama ca sunt bineînteles marcile noastre preferate. Însa înainte de a face alegerea am analizat mai multe variante astfel încât sa obtinem cel mai bun raport pret/calitate. Alegând fiecare produs, am mai analizat cam patru sau cinci variante. Iata ce înseamna oligopolul. Pe scurt, el este o forma a concurentei imperfecte ce se caracterizeaza prin existenta unui numar restrâns de producatori care, detinând un segment important de piata o pot influenta în scopul maximizarii profitului, bunurile oferite fiind solicitate de numerosi consumatori. Din punct de vedere etimologic, termenul provine din limba greaca: oligos = putini, câtiva; polein = vânzare.

Nu se poate afirma cu precizie cât este, sau intervalul în care ar trebui sa se afle numarul producatorilor dintr-o structura de oligopol, pentru ca acesta nu exista. Nu se poate spune, de exemplu, ca daca pe piata exista între X si Y firme este cazul unui oligopol sau daca sunt peste Y, deja ne confruntam cu o concurenta monopolistica. Prin oligopol si numar redus de ofertanti se întelege o situatie în care firmele sunt constiente de interdependenta reciproca dintre ele în ceea ce priveste vânzarile, productia, investitiile si planurile de publicitate. În plus, fiecare firma detine o cota de piata suficient de mare pentru a putea influenta într-o oarecare masura pretul produselor sale. Actionarea de catre o singura firma a variabilelor aflate sub controlul ei poate duce la represalii din partea firmelor concurente. Aceste trasaturi se aplica de obicei pietelor în care numarul de vânzatori este mic.