Concurența - Microeconomie

1. Introducere

Concurența este o trăsătură esențială a pieței, ea este o componentă importantă a mecanismului acesteia. Concurența se desfășoară după anumite reguli care asigură libertatea de acțiune a tuturor agenților economici.

Concurența nu are definiție acceptată, ea având semnificație în funcție de context.

În prezent, concurența este considerată ca fiind un factor de primă importanță, prin care firmele sunt constrânse să devină eficiente, să ofere o gamă cât mai largă de produse și servicii,la prețuri mai mici, facilitând astfel bunăstarea consumatorilor și alocarea optimă a resurselor în societate.

Concurența reprezintă o confruntare, dar și o cooperare între diferiți agenți economici, în vederea obținerii unor condiții mai bune de producție, de vânzare sau achiziție a bunurilor de consum, de efectuare a operațiunilor bănești, valutare, financiare. Ea reprezintă o întrecere pentru a obține avantaje sau măcar pentru a reduce probabilitatea producerii riscurilor, în această competiție fiecare acționează din interes. Astfel, cumpărătorii caută vanzătorii care oferă prețul cel mai mic, calitatea cea mai bună,condițiile de livrare a bunurilor de consum cele mai favorabile. La rândul lor, vanzătorii se întrec între ei pentru a atrage cat mai mulți cumpărători,cu forță economică ridicată, stabili în achiziție etc. Din această competiție, în mod normal, ies învingători cei mai buni.

Concurența este considerată calea spre satisfacerea intereselor tuturor participanților la activitatea economică, deoarece asigură producătorilor obținerea profitului dorite, iar consumatorilor satisfacerea corespunzătoare nevoiilor.

Altă definiție ne spune că concurența este forma activă a liberei inițiative, libera initiațivă generată de propietatea privată, aceasta constituind la rândul ei o trăsătură esențială a economiei de piață. Ea reprezintă confruntarea deschisă, rivalitatea dintre agenții economici,vânzatori, ofertanți pentru a atrage de partea lor clientela. Totodată, concurența exprimă comportamentul specific interesat a tuturor subiecților de propietate, comportament care serealizeaza în mod diferit,în funcție de mediul concurențial și particularitățile diferitelor piețe.

“Compeția conduce la continua perfecționare și eficientizare a producției. Ea determină producătorul să elimine risipa si să scadă costurile astfel încât să vândă la un preț mai mic decât alții. Îi elimină pe cei ale căror costuri ramân ridicate și face astfel încât să concentreze producția în mâinile celor ale căror costuri sunt mai mici.” (Clair Wilcox).

2. Mediul concurențial normal

Mecanismul economiei de piață functionează pe baza cererii și ofertei având ca ax central, prețul, care asigură autoreglarea echilibului pieței. Dar, pentru ca prețul să-și poată îndeplinimisiunea “supremă” de regulator al pieței, formarea lui trebuie sa aibă loc în condițiile mediului concurențial normal. Aceasta este definită prin câteva coordonate:

1. Existența mai multor producători și, respectiv, cumpărători, condiție care elimină posibilitatea existenței monopolului sau monopsolului, și altor forme ale pozițieidominante pe piața unor bunuri sau servicii;

2. Existența diversificării sortimentale ale unui bun omogen considerat, condiție care dă posibilitatea multiplelor opțiuni posibile din partea potențialilor operatori economici cu care producătorii sau distribuitorii intră în raporturi economice pe piață;

3. Întreprinderile să se comporte ca entități raționale, fiind preocupate fiecare la rândul său, de alegerea celor mai bune variante în combinarea factorilor de producție, în scopul atingerii obiectivului fundamental;

4. Decizia pretului să apartină exclusiv agentilor economici, neexistînd imixtiuni din partea Guvernului în fixarea prețurilor ca nivel nominal;

5. Raționamentele de fundamentare a deciziei să fie definite de cerințele dezvoltăriidurabile a întreprinderii , care implică obiective prezente și viitoare ale întreprinderiiinterne și externe în mediul concurențial (de calitate a produselor, de protejare a mediuluietc.);

6. Rolul statului să se manifeste, în special, pentru reglarea comportamenteloroperatorilor economici, în sensul legiferării disciplinei pe piață;

7. Intervenția statului în economie să se facă de regulă prin alte instrumente decît prețul,

iar dacă este necesar, statul să opereze prin pîrghiile de elasticizare a prețurilor controlate. De exemplu limitarea nivelului maxim al prețului lasă agenților economici libertatea de a putea stabili prețuri mai mici, în condițiile permisive ale pieței;

8. Organizarea piețelor de desfacere ale bunurilor și serviciilor să aibă ca obiectiv îmbunătățirea calității prestațiilor către consumatori, fiind totodată bazată pe

criterii deeficiență și comportamente loiale față de concurenți;

9. Manifestarea tendinței de stabilizare a prețurilor, fenomen care demonstrează că există și se manifestă cele doua laturi ale pieței: oferta si cererea și condiția concurenței, care permit echilibrarea lor prin intermediul prețului liber;

10. Bunăstarea consumatorilor finali, asigurată de existența cantitativă, calitativă și structurală (diversificare) a bunurilor pe piată, în concordanță cu utilitatea recunoscută decătre consumatori, ale căror prețuri pot fi absorbite de către veniturile acestora.

Toate coordonatele mediului concurențial normal definite mai sus converg, în final, spre bunăstarea consumatorilor.