Consecințe ale Protecționismului la Import

Protecţionismul netarifar constituie o pârghie principală de intervenţie a statului pentru ţările dezvoltate, în principal.

Consecinţele pe care acestea le generează sunt extrem de numeroase, manifestându-se nu doar în ţările în care acestea se produc, ci şi la nivelul ansamblului tuturor ţărilor exportatoare şi sistemului comercial internaţional. Datorită faptului că aceste efecte negative sunt foarte costisitoare, se pune de cele mai multe ori întrebarea de ce se recurge cel mai adesea la această formă de intervenţie.

Consecinţele negative a acestor măsuri, derivă de cele mai multe ori tocmai din modul de aplicare a acestora; protecţionismul netarifar fiind considerat o opţiune eronată de politică comercială.

Efectul negativ al acestora decurge din faptul că, în timp ce costurile protecţiei sporesc odată cu creşterea volumului schimburilor comerciale, avantajele protecţiei cresc în ritmul sporirii producţiei.

Însă, în ultimele două decenii tendinţa înregistrată este aceea de a devansa ritmul creşterii producţiei mondiale de către cel al comerţului internaţional.

Efecte favorabile

În anumite condiţii acordarea protecţiei unor ramuri interne poate avea şi unele beneficii.

Un rol pozitiv îl au măsurile protecţioniste atuncicând sunt utilizate doar cu caracter temporar, având rolul de a oferi producătorilor interni posibilitatea de a realiza profituri suplimentare în scopul finanţării uno noi investiţii ce le pot îmbunătăţi competitivitatea, şi pentru a exercita presiune asupra concurenţilor externi.

Un alt efect benefic îl au atunci când mai sunt folosite şi pentru a reduce dimensiunea ramurilor puternic afectate de concurenţa importurilor, astfel încât să evite o concentrare a costurilor sociale asupra unui interval scurt de timp, şi să dea posibilitatea relocării forţei de muncă în interiorul economiei.

De asemenea, se poate afirma că, după cum acordarea de protecţie impune unele costuri pentru economia protejată, la fel, şi neacordarea protecţiei poate genera o serie de costuri în ceea ce priveşte recalificarea forţei de muncă şi compensaţiile de şomaj plătite; investiţiile suplimentare necessare pentru a absorbi surplusul de forţă de muncă de către alte sectoare; costul sporit al unor prestaţii sociale ce sunt necesare pentru a combate efectele psihologice negative ale şomajului etc.

Deşi aceste csturi sunt mai reduse , concentrarea lor în timp şi spaţiu poate justifica o intervenţie temporară.

Astfel, o protecţie acordată temporar poate evita ca efectele negative pe termen scurt să fie suportate disproporţionat în societate.

Ceea ce iese puţin în evidenţă este tocmai faptul că oportunitatea protecţiei acordate în scopul redobândirii competitivităţii unor ramuri. În prezent, noile tehnologii şi procedee de producţie pot să apară într-un inteval atât de redus, încât echivalente funcţionale ale industriilor în formare pot fi regăsite şi în numeroase sectoare ale economiilor avansate.

Există o serie de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească intervenţia protecţionistă pentru a putea exercita efecte benefice din punct de vedere economic. Acestea fac referire la: ramurile protejate care trebuie să fie capabile să facă faţă independent concurenţei exercitate din exterior; costurile induse de protejarea acestor ramuri să poată fi recuperate pe termen mediu sau lung, altefl spus, competitivitatea acestor sectoare să atât de importantă încât consumatorii să obţină un beneficiu relativ pe care le compensează pierderile relative din perioada anterioară; costurile necesare recompetitivizării industriei să nu poată fi suportate doar de producători, acestea trebuind să fie parţial transferate asupra societăţii; iar protejarea ramurilor trebuie făcută astfel încât să evite perpetuarea protecţiei şi transformare ei într-un drept dobândit alsectoarelor beneficiare.

În practică însă, cumularea acestor cerinţe este proctic imposibilă.

Apare astfel evidentă necesitatea tratării cu cea mai mare precauţie a problemei acordării protecţiei, deoarece greşelile făcute prin protejarea unor ramuri care nu trebuie protejate sunt mai costisitoare decât cele ce derivă din acceptarea manifestării neângrădite a concurenţei internaţionale în ramuri unde protecţia ar putea fi justificată.