Contabilitatea Mărfurilor

ARGUMENT

Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent tranzacţii de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii. Cunostiinţele si informaţiile contabile constituie baza pe care cei care le dobândesc şi le însuşesc, îşi clădesc profesia; ele sunt utile tuturor celor ce doresc să înveţe şi să ştie cum se ţine evidenţa contabilă a patrimoniului în economia de piaţă. O condiţie esenţială a calităţii lucrătorului financiar-contabil este respectarea cu stricteţe a legislaţiei economice în vigoare: pentru a ne menţine în actualitate trebuie ca permanent să urmărim, prin studiul publicaţiilor de specialitate, modificările legislative, asigurând astfel temei legal operaţiunilor contabile.

În capul societăţilor comerciale cu obiect de activitate comercializarea mărfurilor la preţ cu amănuntul, numărul tranzacţiilor de cumpărări şi vânzări este nelimitat în cursul unei perioade de gestiune luată în considerare, deoarece mărfurile sunt acele elemente de stocuri care se achiziţionează în vederea revânzării fără a suferi modificări esenţiale .

Derularea operaţiunilor de cumpărări şi vânzări de mărfuri se face de regulă plecând de la preţul de vânzare din care se exclud reducerile comerciale operate, adică preţul definitiv negociat între vânzător şi cumpărător. Mărfurile la preţ de vânzare cu amănuntul presupun o evaluare iniţială la preţ de vânzare, ajungându-se la valoarea preţului cu amănuntul prin aplicarea marjei brute.

CAP 1 GENERALITĂŢI PRIVIND CONTABILITATEA MĂRFURILOR

Bunurile cumpărate de agenţii economici în vederea revânzării poartă denumirea de mărfuri.

Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la producători până la consumatori, generează un volum foarte mare de operaţii economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare de agenţi economici, cu diferite profiluri de activitate comercială.

Actuala dezvoltare a economiei a impus intercalarea între consumatori şi producători a unor agenţi specializaţi care formează reţeaua unităţilor comerciale cu ridicata şi cu amănuntul. Aceste unităţi transmit semnalele ce vin de la clienţi prin comenzi şi contracte către agenţii economici din sfera producţiei.

Sursa de acoperire a cheltuielilor şi a profitului unităţilor comerciale o constituie un adaos la preţul de cumpărare al mărfurilor (adaos comercial) sau rabatul comercial, în cazul în care mărfurile circulă având preţul cu amănuntul stabilit, cum se practică de exemplu, în producţia editorială unde cărţile se vând la preţuri prestabilite de producător, care acordă unităţilor de desfacere o reducere procentuală a preţurilor (rabat) .

Pentru contabilitatea mărfurilor preocupările de bază constau în:

- organizarea gestiunilor de mărfuri şi a evidenţei la nivelul acestora;

- stabilirea documentelor justificative care se întocmesc în procesul de aprovizionare şi desfacere a mărfurilor;

- evidenţa relaţiilor de aprovizionare şi desfacere (furnizori, clienţi);

- evidenţa fluxurilor financiare (încasări şi plăţi prin casierie şi prin conturile de la bănci);

- evidenţa adaosului comercial realizat în comparaţie cu cheltuielile unităţii şi preocuparea pentru realizarea profitului programat;

- evidenţa obligaţiilor fiscale şi a celor către fondurile speciale cu preocuparea de a evita plata de majorări, penalităţi sau amenzi.