Conținutul și aplicabilitatea analizei cost-beneficiu în fundamentarea deciziilor de finanțare a proiectelor de investiții publice

Analiza cost-beneficiu: elemente de bază

Analiza cost- beneficiu reprezintă un instrument de mare utilitate pentru luarea deciziei de alocare a resurselor pentru investiţiile finanţate din fondurile publice. In România, în deceniile urmatoare, vor fi necesare investiţii foarte mari în scopul acoperirii diferenţei între nivelul infrastructurilor existente în ţară şi nivelul ce se întâlneşte în ţările Membre ale Uniunii Europene. Analiza cost-beneficiu poate ajuta decidentul politic să indentifice proiectele care vor maximiza beneficiile sociale nete şi astfel să stabilească ordinea priorităţiilor conform căreia se vor realiza lucrările de infrastructura.

În această metodă, beneficiul reprezintă avantajul obţinut pe seama furnizării serviciului public, pentru care s-au eleborat variantele de proiect. În cadrul metodei se apelează la raportul cost/beneficiu, al cărui nivel optim este folosit ca un criteriu de exprimare a eficacităţii deciziilor publice în cadrul unui program actualizat.

Condiţia de a nu respinge un proiect este:

- cost/beneficiu=minim sau invers,

- beneficiu/cost= maxim.

Elementele de bază ale analizei cost-beneficiu la nivelul sectorului public se concretizează în următoarele aspecte:

a) resursele economice. Orice proiect public presupune costuri în afara cheltuielilor publice, şi din partea societãţii. Desigur, beneficiile se rãsfrâng asupra comunitãţii. Si atunci, este necesarã compararea resurselor unei zone, ale comunitãţii care sunt consumate pentru punerea în practică a unei acţiuni publice prin cheltuieli guvernamentale, cu resursele câştigate de comunitate, respectiv beneficiile acestei acţiuni. În plus, poate fi vorba şi despre un proces de redistribuire a resurselor între indivizi;

b) caracteristicile programului public: durată, importanţă şi natură politică. Cu cât o intervenţie publică este mai importantă, cu atât se compară mai multe alternative practice şi se încearcă obţinerea de economii prin valorificarea variantei mai puţin costisitoare. Dacă proiectul este de amploare, estimarea costurilor şi condiţiilor economice viitoare este o necesitate. În plus,

apariţia unor controverse politice, atunci când există interese pro şi contra unei anumite acţiuni din partea unui grup politic, o sistematică analiză, cu argumente solide este singura şansa pentru

succesul proiectului;

c) dublă analiză cost-beneficiu anti şi post factum. Orice proiect public generează costuri şi beneficii. Dar decizia de amânare sau renunţare la un proiect public presupune de asemenea costuri şi beneficii. Deci, trebuie evaluate nu numai costurile cu beneficii în situaţia în care nu se intervine public şi în situaţia aplicării proiectului, dar şi costurile pe care le înregistrează societatea dacă nu se acţionează, cu costurile proiectului, şi beneficiile societãţii, cu cele potenţiale care ar apărea generate de proiect. Desigur, costurile nu sunt numai monetare, ele sunt costuri de oportunitate. De exemplu un proiect care atrage mai mulţi turişti într-o zonã poate sã genereze un dezavantaj comunităţii prin apariţia unei aglomerări a traficului. De multe ori, comunitatea afectată pozitiv sau negativ se extinde şi asupra locuitorilor din zonele învecinate localităţii vizate. La fel, beneficiile, nu sunt numai monetare. Acestea trebuie bine depistate pentru a putea obţine o corectă evaluare a unei acţiuni sau proiect public. În plus, resursele nu sunt întotdeauna create sau consumate, ci distribuite de la un individ la altul. În acest fel, nu apare un cost efectiv al consumãrii resurselor, şi nici un câştig al creării de resurse, cu un cost de transfer. Costul de transfer al resurselor nu este un cost real, din moment ce cantitatea totală de resurse nu se modifică. Implementarea unui program guvernamental prin care se reduc impozitele pe proprietate plătite de pensionari duce la creşterea impozitelor pe proprietate ale populaţiei active. Beneficiile, la rândul lor nu sunt numai monetare şi nu sunt întotdeauna reale, existând ca şi costurile, beneficii de transfer. De exemplu, un teren de fotbal al unui liceu în care sectorul public investeşte generează beneficii societăţii. Dacă spectatorilor li s-ar impune o taxă de intrare, care ar fi destinată acoperirii cheltuielilor de amenajare, beneficiile acestei acţiuni sunt transferate de la spectatori la plătitorii de impozite care au contribuit la crearea fondului public;

d) analiza în contextul factorului timp. Costurile şi beneficiile trebuie identificate atât pe termen scurt cât şi lung. De exemplu, construcţia unei parcări într-o localitate poate părea mai avantajoasă dacă este realizată de un investitor privat şi nu de sectorul public care ar investi din fondurile publice. Dar, pe termen lung, taxele de parcare ar fi evident superioare dacă proprietarul ar fi un agent particular, decât în situaţia în care parcarea s-ar afla în proprietate publică;