Controlul asupra Activității Administrației Publice - Aspecte Teoretice Privind Modelele de Decizie în Administrație

INTRODUCERE

Viaţa socială a pus dintotdeauna multiple probleme, îndeosebi de ordin administrativ. Nevoia a dus la apariţia funcţiei publice şi a funcţiilor care s-o îndeplinească.

Comunitatea umană n-ar fi avut acces la progres daca nu şi-ar fi creat un intreg organism social, căruia i-a dat viabilitate prin personalul investit în diversitatea de funcţii statornicite de-a lungul timpului. Diversitatea sarcinilor pe care le are de îndeplinit administraţia publică necesită o extrem de variată gama de prestaţiuni realizate prin serviciile publice, ca şi un personal cu pregătire profesională diversă.

Satisfacerea nevoilor cotidiene ale colectivităţii, a nevoilor omului care trăieşte într-o grupare organizată, rămâne finalitatea esenţială şi singura justificare a administraţiei publice, atât de diversificată, mai ales în prestaţiunile sale către populaţie. Privită din punct de vedere sociologic, administraţia publică nu reprezintă altceva decât o sumă de colectivităţi umane care organizează anumite acţiuni în favoarea altor oameni. Din acest punct de vedere, problema oamenilor care lucrează în administraţie capătă o importanţă considerabilă.

Oricât de perfectă ar fi organizarea unui organism social şi oricât de bune legi şi decizii ar fî, rămâne doar o simplă schemă, fara viabilitate, dacă nu există oameni competenţi, activi şi devotaţi pentru realizarea scopului stabilit.Funcţia în cadrul administraţiei publice, poate fi definită "ca un ansamblu de atribuţii stabilite prin lege sau prin actele juridice emise pe baza şi în executarea legii, atribuţii pe care le îndeplineşte o persoana fizică angajată într-un organ al administraţiei publice şi care are abilitatea legală de a îndeplini aceste atribuţii ale administraţiei publice".

Fiecare funcţie publică se caracterizează prin anumite trăsături, dar tuturor funcţiilor publice le sunt comune următoarele:

- funcţia publică reprezintă un complex de drepturi şi bligaţii, care nu sunt facultative, ci obligatorii pentru persoana investită;

- de asemenea funcţia publică are caracter de continuitate care decurge din însăşi continuitatea existenţei statului; din aceasta nu trebuie sa tragem concluzia că funcţia publică nu poate fi exercitată intermitent; nu trebuie confundată funcţia însăşi cu realizarea ei;

Complexitatea activităţii administrative determină împărţirea sarcinilor administrative între mai multe organe, iar în cadrul acestora, între mai multe subdiviziuni şi între mai mulţi funcţionari.

De aceea, realizarea obiectivilor finale ale administraţiei publice nu depinde de funcţionarea corectă şi eficienta a unui singur organ, ci a unui mecanism care, oricât ar fi de bine pus la punct, nu poate funcţiona tot timpul perfect.

Astfel a apărut necesitatea unei funcţii de control în cadrul administraţiei publice. Acesta urmăreşte să identifice, la diferite nivele, daca mijloacele prin care este realizată această activitate sunt conforme cu scopurile pe care trebuie să le îndeplinească, pentru ca situaţia să fie îndreptată fără ca atingerea scopurilor să fie compromisă.

Controlul este un element important al actului de conducere socială care urmează, în mod firesc, celui de aplicare a deciziei, indiferent de natura acestuia-politică, economică, administrativă , este baza unei funcţionări raţionale, care implică o verificare a conformităţii acţiunii concrete cu cea prevăzută de puterea politică.