Controlul Financiar

CAPITOLUL I

ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR ÎN ROMÂNIA

Dezvoltarea economică şi socială se realizează printr-o diversitate de activitaţi sau se desfăşoară în interacţiune şi condiţionare reciprocă. Asemenea relaţii există între tehnic-tehnologic si economic, între economic si financiar. O bună activitate economică determină şi rezultate financiare corespunzătoare. La rândul său, activitatea financiară are un rol activ în obţinerea unor rezultate economice superioare.

Diversitatea de activităţi, interacţiunea si condiţionarea reciprocă dintre tehnic- tehnologic, economic, financiar, determină si conţinutul controlului care, la nivel de concept, are ca obiect, ca sferă de cuprindere, modul de aplicare şi îndeplinire a directivelor stabilite, prevenirea şi înlăturarea aspectelor negative, consolidarea si ameliorarea celor pozitive astfel încât, în condiţii de liberă iniţiativă, de concurenţă loială şi de legalitate, să se asigure creşterea eficienţei sociale.

Controlul constă în examinarea dacă totul se efectuează sau este efectuat în acord cu programul fixat după ordinele date si principiile stabilite.

În prezent, potrivit actualei legislaţii, controlul financiar se realizează:

1.La nivel naţional de către Ministerul Finanţelor Publice, prin organe specializate:

- Direcţia Generală a Controlului Financiar de Stat din cadrul ministerului şi Direcţiile generale de control financiar de stat teritoriale;

- Garda Financiară din cadrul ministerului si secţiile acesteia organizate la nivelul judeţelor si municipiului Bucureşti în structura Direcţiilor Generale ale Controlului Financiar de Stat.

2.La nivelul ministerelor, celorlalte organe centrale, prefecturilor, primăriilor şi regiilor autonome prin:

-controlul financiar preventiv;

-controlul financiar de gestiune asupra patrimoniului propriu.

3.La nivelul societăţilor comerciale şi al celorlalţi agenţi economici prin:

-cenzori;

-organe şi forme prevăzute în actele normative, contractele de societate şi statutele proprii de infiinţare şi organizare.

A. Definirea controlului economic şi financiar

Funcţia de control este definită ca ansamblul proceselor prin care performanţele firmei, subsistemelor si componentelor acesteia sunt măsurate şi comparate cu obiectivele şi standardele stabilite iniţial, în vederea eliminării deficienţelor constatate şi integrării abaterilor pozitive.

Controlul încheie un ciclu managerial şi oferă informaţii pentru fundamentarea elaborării celui care urmează.

Controlul economic şi financiar trebuie abordat, mai cu seamă atunci când se elaborează strategiile de control, pe un plan mult mai larg, în toată complexitatea locului, rolului si funcţiilor sale.

Ca loc, controlul trebuie tratat ca funcţie managerială, dar şi ca o componentă importantă a funcţiunii financiar contabile a firmei şi în general a tuturor funcţiunilor firmei.

Ca rol, controlul economic şi financiar reprezintă, aşa cum a fost definit, un instrument de măsurare si comparare a obiectivelor şi standardelor firmei.

Această măsurare, însă, nu trebuie să se facă numai “istoric”, adică faţă de nivelul iniţial al obiectivelor şi standardelor, ci şi faţă de alte criterii de comparaţie. Numai în această accepţiune controlul economic şi financiar se poate integra ca funcţie a managementului firmei.

În România se acordă o deosebită atenţie controlului financiar, astfel că prin Hotărârea Guvernului nr.720 din 10 octombrie 1991 a fost prevăzută obligaţia pentru ministere, departamente, alte organe centrale de stat, prefecturi şi primăria municipiului Bucureşti, instituţii de stat de subordonare centrală sau locală, precum şi pentru regii autonome, de a emite actele administrative privind modul de organizare şi exercitare a controlului financiar preventiv şi al celui de gestiune. Această obligaţie rezultă din prevederile art. 2 lit.a, din amintita hotărâre, care contravenţionalizează neemiterea acestor acte in termen de30 de zile de la publicare acesteia.

B. Subordonarea organelor de control financiar

Conform punctului 10 din Norme, controlul financiar de gestiune funcţionează în compartimente distincte, în subordonarea directă a ordonatorului de credite din cadrul ministerelor, departamentelor, celorlalte organe centrale de stat, prefecturilor si Primăriei municipiului Bucureşti şi a directorului general, în cadrul regiilor.

La societăţile comerciale, neexistând reglementări clare, controlul financiar trebuie subordonat managerului, patronului, nicidecum directorului economic, fiindcă controlul verifică activitatea compartimentului financiar-contabil, gestiunile din subordinea acestuia.

In sectorul instituţiilor publice, numirea, schimbarea din funcţie si desfacerea contractului de munca a şefului compartimentului de control financiar din instituţiile judeţene se face de conducătorul unităţii numai cu avizul Direcţiei de control financiar din minister.

La organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea postului de şef al compartimentului control financiar trebuie să participle în mod obligatoriu un reprezentant al Direcţiei de control financiar din organul central.La societăţile comerciale protecţia organelor de control financiar de gestiune este inexistentă, fapt ce conduce la denaturarea autorităţii şi calităţii muncii acestui personal, datorită lipsei unor reglementări în domeniu.

CAPITOLUL II

CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR

II.1. CONTROLUL, FUNCŢIE EFICIENTĂ A CONDUCERII

Controlul reprezintă verificarea şi analiza activităţii desfaşurate de anumite colectivităţi la nivel microeconomic sau macroeconomic în mod permanent sau periodic în vederea îmbunătăţirii ei şi îndeplinirea scopului pe care-l urmăreşte.

Activitatea de control este necesară în orice fel de acţiune umană având rolul de confruntare a rezultatelor obţinute cu cele prestabilite.