Controlul financiar operativ curent

Introducere

Controlul financiar este activitatea entităților de stat, municipale, publice, și a altor întreprinderi reglementate de lege de a verifica actualitatea și eficacitatea planificării financiare, validitatea primirii veniturilor în fondurile corespunzătoare, corectitudinea și eficiența utilizării acestora. Multitudinea de entități economico-sociale și diversitatea aspectelor ce descriu activitatea lor au dus la apariția mai multor forme de control financiar și executarea acestora de către diferite categorii de organe. Aceste forme pot fi clasificate după mai multe criterii, și anume: momentul exercitării, aria de cuprindere, scopul urmărit, modalitățile de executare, poziția organelor de control față de unitățile controlate.

În funcție de momentul exercitării, controlul financiar poate fi: anterior, concomitent sau posterior.

În această lucrare, vom prezenta detalii despre controlul financiar operativ curent. Controlul financiar prevede verificarea conformității faptelor financiare cu legislația actuală, fezabilitatea economică a utilizării și realizării rezultatelor finale efective ale activităților. Se efectuează în momentul executării tranzacțiilor monetare, tranzacțiilor financiare, emiterii de împrumuturi și subvenții. Acesta previne posibilele abuzuri în primirea și cheltuirea fondurilor, contribuie la respectarea disciplinei financiare și la implementarea la timp a plăților în numerar.

Capitolul 1. Controlul financiar operativ curent

1.1 Controlul operativ curent în instituții

La nivelul întreprinderilor și instituțiilor, indiferent de forma lor de organizare și proprietate, acestea își stabilesc anumite obiective, și anume: eficacitatea și eficiența funcționării, fiabilitatea informației interne și externe, conformitatea cu legile, regulamentele și politicile interne. În vederea realizării acestora, fiecărei componente structurale a organizației îi sunt atribuite sarcini și funcții specifice. Astfel, este definită o structură organizatorică adecvată pentru îndeplinirea obiectivelor. Controlul există la toate nivelele organizației și se manifestă prin diferite forme: autocontrol, controlul în lanț sau controlul ierarhic. Acesta urmărește repartizarea rațională și eficientă a resurselor materiale și bănești, prevenirea și depistarea fraudelor sau abaterilor de la disciplina financiară și menținerea integrității patrimoniului. Controlul operativ curent verifică desfășurarea procesului de lucru, pentru a stabili în ce măsură corespunde planului și pentru a evita posibilele erori. Autocontrolul efectuat de fiecare angajat asupra activității sale are scopul de a identifica problema și a găsi soluțiile potrivite, și în acest mod perfecționându-și rezultatele individuale. Organizația poate opta pentru un control extern sau autocontrol ținând cont de niște factori:

- comportamentul angajaților ( cinstiți, responsabili sau opusul );

- modul de conducere ( autoritar sau democrat );

- metoda de remunerare ( individual sau colectivă ).

1.2 Controlul operativ curent în bănci

Controlul operativ curent este axat pe activitățile curente, în special pe progresul operațiunilor curente de lucru, respectarea programului general de lucru, disponibilitatea resurselor necesare, nivelul costurilor curente, programul și suma cheltuielilor. Instrumentul principal al controlului operativ este monitorizarea, al cărei scop este de a detecta abaterile nedorite în activitățile unei organizații bancare de la rezultatele planificate și eliminarea lor în timp util.

În cadrul monitorizării activităților curente ale băncii se efectuează următoarele:

- Determinarea celor mai importante tipuri și indicatori de activități pentru bancă ca obiecte de monitorizare;

- Selectarea unui grup de persoane responsabile pentru monitorizare, determinarea puterilor și gradului de responsabilitate al acestora;

- Elaborarea formularelor de raportare bazate pe rezultatele monitorizării și determinarea calendarului depunerii acestora;

- Dezvoltarea și corectarea indicatorilor estimați și stabilirea limitelor amplitudinii fluctuațiilor posibile ale acestora;

- Monitorizarea performanței indicatorilor și identificarea dinamicii schimbărilor;

- Identificarea și analiza motivelor abaterilor valorilor efectiv obținute ale indicatorilor față de cei planificați;

- Pregătirea și transmiterea unui raport privind rezultatele monitorizării.