Convertibilitatea valutară a leului și efectele economico-sociale ale acesteia

INTRODUCERE

Atâta timp cât operaţiunile economice interne şi externe nu se vor exprima prin aceeaşi unitate bănească, convertibilitatea va continua să se afle în centrul sistemului monetar internaţional. Cu alte cuvinte, neexistând un singur mijloc de plată acceptat de către toţi participanţii la operaţiuni economice, un anumit număr de monede naţionale împart, dar nu în mod egal, acest rol.

Problematica convertibilităţii, neglijată un anumit timp sau, mai exact, ascunsă în spatele preocupărilor pentru analiza raporturilor valorice între monede, adică a mecanismelor diferitelor sisteme de cursuri valutare, a revenit în actualitate în legătură cu preocupările unui număr tot mai mare de state dezvoltate de a liberaliza circulaţia capitalului şi, mai ales, în legătură cu tranziţia de la economia hipercentralizată la economia de piaţă în ţările Europei Centrale si de Est.

În această lucrare, încerc să prezint convertibilitatea leului în contextul în care convertibilitatea monetară a fost abordată în general după cel de-al doilea război mondial. Pentru că evoluţia economiei mondiale este strâns legată de evoluţia convertibilităţii monetare.

De ce are importantă perioada postbelică în abordarea convertibilităţii? Pentru că războiul a determinat o centralizare a rezervelor de aur ale lumii aproape în totalitate în SUA, dolarul rămânând singura monedă convertibilă în aur, până la 15 august 1971, când preşedintele Nixon a suspendat această convertibilitate şi din punct de vedere juridic ("de facto" era abandonată din 1968).

Restul ţărilor, pe măsură ce şi-au refăcut economia distrusă de război, au adoptat pentru monedele lor tipul de convertibilitate prevăzut de Fondul Monetar International în Statutul său, ca o obligaţie pentru ţările membre, dacă erau îndeplinite cumulativ premisele pentru adoptarea ei (premise economice, premise valutar financiare). Aceste premise s-au dovedit extrem de importante căci îndeplinirea lor însemna că economia tării este competitivă, numai asa putând înfrunta concurenta străină pe care existenta convertibilităţii o presupune. De aceea, după cel de-al doilea război mondial, nici o tară nu a reintrodus convertibilitatea monedei sale decât după refacerea sa completă, după ce economia sa a devenit competitivă.

Se subînţelege că tipul de convertibilitate prevăzut de F.M.I. în Statutul său nu a existat înaintea creării acestui organism, căci se bazează pe mecanismele care asigură accesul ţărilor membre la ajutoarele financiare consimţite de Fond. Deşi termenul lexical a rămas cel tradiţional înţelesul lui si, implicit, sensul economic al operaţiunii de convertibilitate, s-a modificat radical fată de convertibilitatea clasică în aur. În acest sens, s-a apreciat că Statutul F.M.I. dă convertibilităţii "o definiţie de o complexitate si o originalitate fără egal în dreptul internaţional" .

În Statutul F.M.I., convertibilitatea este prevăzută ca o obligaţie pe care, mai devreme sau mai târziu, trebuie să si-o îndeplinească orice tară membră F.M.I. Obligaţia unei ţări membre de a declara convertibilitatea monedei sale este prevăzută în Art.VIII, secţiunile 2, 3, 4. Deci acceptarea prevederilor acestui articol este sinonimă cu declararea convertibilităţii monedei.

Convertibilitatea unei monede este importantă nu numai pentru că aceasta îi permite utilizarea în plăţile externe, în special dacă aparţine categoriei monedelor de rezervă, ci si pentru că îndeplineşte un rol de liant cu celelalte monede si, prin aceasta, cu preturile interne si externe ale mărfurilor si serviciilor. Numai o monedă convertibilă va permite o exprimare corectă a mărimii preturilor, înlăturarea distorsiunii acestora.

Convertibilitatea este parte a procesului de integrare în economia mondială, deoarece creează condiţii de concurentă între produse similare, cu efecte benefice asupra calităţii produselor.

CAPITOLUL I

CONVERTIBILITATEA VALUTARĂ A LEULUI - CONCEPT ŞI FORME ALE ACESTEIA

1.1 Conceptul de convertibilitate valutară

Comerţul între ţări, pentru a se dezvolta, are nevoie, la fel ca şi comerţul intern, de un instrument de plată, adică de bani acceptaţi de către ceilalţi parteneri. Deoarece nu există, cel puţin deocamdată, o singură monedă posibil de folosit, atât pentru plăţile interne, cât şi pentru cele externe, se pune problema transformării, preschimbării sumelor exprimate în monede străine în alte sume, exprimate în moneda naţională, şi invers. Această operaţiune este cunoscută sub denumirea de convertibilitate.

Abordare noţiunii de cunvertibilitate trebuie făcută din punct de vedere istoric , evoluţia noţiunii fiind determinată de transformările social-economice şi reglementările relaţiilor valutar-financiare.