Corporațiile multinaționale

Globalizarea este un concept abstract&nu se refera la un obiect concret care poate fi pus in evidenta prin dimensiunile sale naturale, nu este nici un indicator sau un indice statistic obtinut printr-o serie de calcule mai mult sau mai putin sofisticate.Daca intrebam un numar de specialisti ce este globalizarea? vom obtine tot atatea raspunsuri, elaborari ale unor teorii in care conceptul in cauza este bine incadrat. Una din cele mai uzitate definitii este insa aceasta: Globalizarea reprezinta procesul prin care distanta geografica devine un factor tot mai putin important in stabilirea si dezvoltarea relatiilor transfrontaliere de natura economica, politica si socioculturala.Retelele de relatii si dependentele dobandesc un potential tot mai mare de e deveni internationale si mondiale.Globalizarea nu vizeaza, pur si simplu, procesul obiectiv de crestere a intercomunitatii.Ea vizeaza constientul si subiectivitatea individului, adica scopul si intensitatea constientizarii lumii ca un spatiu unic.

E de la sine inteles ca globalizarea se manifesta pe mai multe planuri dar ceea ce face obiectul lucrarii este globabalizarea economica. Atunci cand vorbim de globalizare economica trebuie sa avem in vedere transnationalizarea, desfacerea barierelor comerciale de orice tip intre state permitandu-se libera circulatie a marfurilor, bunurilor , capitalului financiar, a serviciilor si nu in ultimul rand a fortei de munca. Într-un sens larg, globalizarea economiei mondiale poate fi definita ca fiind procesul deosebit de dinamic al cresterii interdependentelor dintre statele nationale, ca urmare a extinderii si adâncirii legaturilor multinationale în tot mai largi si variate sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale si având drept implicatie faptul ca problemele devin mai curând globale decât nationale, cerând la rândul lor o solutionare mai curând globala decât nationala. Abordata din punct de vedere economic si financiar, globalizarea poate fi definite drept întarirea si largirea legaturilor dintre economiile nationale pe piata globala a bunurilor, serviciilor si mai ales a capitalurilor. O definitie asemanatoare este prezentata si într-un raport al Fondului Monetar International din 1997: fenomenul globalizarii economiei mondiale reprezinta integrarea internationala aflata în strânsa crestere, atât a pietelor de bunuri si servicii, cât si a celor de capital.

In literature francofona mondializarea are o sfera de cuprindere mai larga decat globalizarea,aceasta din urma fiind privita ca un moment in cadrul procesului de mondializare. Potrivit acestei conceptii actorul principal al globalizarii il reprezinta firma, de preferinta cea multinationala.Punctul acesta de vedere este sustinut si de literature anglo-saxona astfel ca globalizarea consta in tendinta firmelor de a-si stabilii unitati de productie in lumea intreaga, adica oriunde piata este sufficient de mare pentru a permite economiilor de scara. Dupa cum se vede pretutindeni se vorbeste numai de firme iar globalizarea este privita ca o tendinta de expansiune a intreprinderilor pe piata internationala a factorilor de productie.

De ce globalizarea economica invoca sfarsitul atutoritaii statului, sfarsitul geografiei economice, sau demisia statului natiune cum prefera unii sa se exprime? Exista, oare, forte globale care incearca sa elimine obstacolele ce limiteaza acumularea capitalului pe plan intern, translatand acest proces la nivel mondial? Ce a adus nou globalizarea fata de ceea ce eram obisnuiti sa stim in conditiile schimbului international de marfuri clasic? Iata cateva intrebari care raman deocamdata deschise pana nu vom gasi argumente convingatoare sprijinite de notiuni si termeni adecvati noii realitati. Exista diverse polemici in ceee ce priveste globalizarea economiei, orice politica are atat avantaje cat si dezavantaje dar atat timp cat progresul este considerat o conditie indispensabila a societatii umane acceptarea acestuia devine implicita: fie ca place sau nu trebuie ca economia nationala sa se alinieze standardelor europene si mondiale. In plus nimeni nu se mai indoieste de faptul ca globalizarea economica a redefinit multe din normele si practicile guvernamentale.Cum ar fi putut sa nu o faca daca orice satistica internationala am consulta ne arata fara indoiala ca mai mult de 80% din exporturile de marfuri si servicii precum si din investitiile staine directe de capital circula intre Europa,America de Nord si Japonia.In ciuda cresterii masive a exporturilor, nu toate tarile si regiunile geograrfice sunt integrate perfect in piata mondiala.