Costuri și beneficii ale integrării româniei în UE

Calitatea de membru al UE va avea asupra României un impact major pe dimensiunile economică, politică şi socială.

Cele mai importante vor fi implicaţiile economice, însă se vor înregistra mutaţii radicale şi în domeniile politic, de securitate, social, cultural etc. Din perspectiva politicului, mecanismele de luare a deciziilor au fost reconfigurate, deoarece a avut loc un transfer de competenţe către instituţiile comunitare. În acelaşi timp, România beneficiază de posibilitatea de a participa, în cadrul Uniunii, la complexele procese decizionale colective, putând astfel să-şi promoveze şi să-şi protejeze, mai bine, propriile interese.

Dobândirea statutului de membru al UE a constituit o prioritate absolută a politicii externe româneşti. Începând cu semnarea, în 1993, a Acordului European de Asociere, toate Guvernele României şi-au fixat fără excepţie ca obiectiv prioritar al programelor lor de guvernare imperativul aderării la Uniunea Europeană, pe baza îndeplinirii cât mai rapide a criteriilor de aderare de la Copenhaga şi Madrid, astfel încât acest obiectiv a devenit realitate la 1 ianuarie 2007. Însă, aderarea la Uniunea Europeană presupune o serie de beneficii, cât şi costuri care au fost şi vor fi înregistrate în continuare în calitate de membru al acestei grupări.

Înainte de a analiza în detaliu beneficiile şi costurile aderării României la Uniunea Europeană, sunt necesare câteva precizări de maximă importanţă. În primul rând, trebuie să spunem că orice schimbare cum este extinderea fără precedent a UE, conduce la o redistribuire a poziţiilor deţinute anterior în sistem de către diversele categorii de ţări. Cu toate că extinderea UE este o decizie strategică care a fost adoptată cu convingerea că noua configuraţie a sistemului va conduce la creşterea bunăstării generale, nu există certitudinea că toţi actorii implicaţi vor avea de câştigat, cel puţin pe termen scurt, din schimbările ce vor surveni.

Din punct de vedere al principiilor teoriei macroeconomice, decizia de extindere este concepută a fi un joc cu sumă pozitivă, însă rezultatul nu poate fi de la început un scenariu “win-win”, existând mai multe argumente pentru a susţine această afirmaţie:

• În primul rând, beneficiile şi costurile nu sunt distribuite uniform în spaţiul integrat, astfel încât unele ţări, sectoare economice sau subiecţi economici vor fi avantajaţi de o anumită schimbare, în timp ce alţii vor fi prejudiciaţi;

• Nici în ceea ce priveşte distribuirea beneficiilor şi costurilor în timp, nu poate fi vorba de o tendinţă liniară. Astfel, extinderea poate avea efecte benefice sau poate implica costuri pe termen scurt sau dimpotrivă, într-un orizont mai îndepărtat de timp. Concomitent trebuie să facem distincţia între efecte, fie cu impact pozitiv, fie negativ, care pot fi resimţite direct, şi cele cu efect indirect asupra activităţii economice.

În cadrul analizei raportului beneficii–costuri trebuie să ţinem cont de faptul că acest raport este într-o continuă schimbare. Aceasta înseamnă că avantajele deţinute pe termen scurt se pot converti în dezavantaje pe termen lung, iar pierderile pe termen scurt pot deveni beneficii pe termen lung. De aceea, analiza pierdanţilor şi a câştigătorilor ce apar ca urmare a schimbărilor produse de procesul de extindere a UE, trebuie să fie dinamică şi să ia în calcul implicaţiile unei anumite decizii.

Beneficii

Sintetizând, am putea enumera principalele beneficii obţinute de către România în urma aderării la Uniunea Europeană:

• se aşteaptă că va avea loc instaurarea unui climat politic şi economic mai stabil care va contribui la o stimulare a dezvoltării susţinute şi durabile;

• predictibilitate şi o stabilitate crescute la nivelul mediului economic;

• va avea loc o creştere a competitivităţii prin stimularea agenţilor economici locali, în sensul că aceştia îşi vor spori productivitatea şi eficienţa prin dezvoltarea de noi produse şi servicii, introducerea tehnologiilor moderne şi diminuarea costurilor de producţie pentru a face faţă concurenţei sporite de pe Piaţa Internă Unică;

• un impuls favorabil va fi dat şi comerţului care va fi dezvoltat mult mai rapid, atât cu ţările membre ale UE, cât şi cu restul lumii;

• va avea loc un acces sporit la pieţele de capital şi investiţii europene, la o gamă mai diversificată şi mai consistentă de resurse financiare, la echipamentele performante de ultimă oră şi sistemele informaţionale, la know-how-ul managerial şi tehnicile organizaţionale din ţările dezvoltate;

• un alt beneficiu important îl va constitui prezenţa agenţilor economici români pe o piaţă unică de mari dimensiuni şi cu o capacitate de absorbţie superioară;

fructificarea oportunităţilor oferite de implementarea cerinţelor Uniunii Economice şi Monetare;

• odată cu integrarea în mecanismele Politicii Externe şi de Securitate Comună va creşte gradul de securitate naţională;