Cuprins
- Introducere, conceptul de “emisiune monetară”
- I. Contraposturile monedei
- 1. Contraposturile monedei scripturale
- - Crearea monedei scripturale
- - Natura contraposturilor emisiunii de monedă scripturală
- 2. Contraposturile monedei primare
- - Crearea monedei primare
- - Natura contraposturilor emisiunii de monedă primară
- 3. Contraposturile agregatelor monetare M1 şi M2
- 4. Contraposturile agregatelor monetare M3 şi M4
- II. Creatia monetara a bancilor comerciale
- - Acordarea si utilizarea creditelor
- - Rolul pietei interbancare
- - Nevoia de lichiditati a sistemului bancar comercial
- III. Creatia monetara a bancii centrale
- - Creatia de moneda exogena
- - Creatia de moneda endogena
- IV. Oferta de moneda
- - Oferta de moneda in abordarea teoretica
- - modelul multiplicatorului monetar
- - modelul fluxului de fonduri
- - Influenta ratei dobanzii asupra ofertei de moneda
- Bibliografie
Extras din proiect
Prin emisiune bănească (monetară) înţelegem “ansamblul operaţiunilor de confecţionare a semnelor băneşti, de păstrare a acestora la emitent în vederea punerii lor în circulaţie şi de punere în circulaţie a numerarului (bancnote, bani de hârtie, monezi divizionare, etc) de către emitent (banca centrală sau ministerul finanţelor)”.
Datorită utilizării pe scară largă a banilor de cont, prin extensiune, emisiunea bănească (monetară) desemnează şi “crearea de disponibilităţi în conturile de la bănci (bani de cont) prin operaţiuni bancare corespunzătoare (primiri de depuneri în vederea fructificării, acordării de credite în cont, etc)”
Efectul imediat al emisiunii băneşti este influenţarea volumului masei monetare şi implicit a activităţii economice. Emisiunea bănească este un proces complex, care implică o multitudine de legături între sistemul bancar (ca centru creator de monedă) şi celelalte categorii de agenţi economici (ca utilizatori de monedă). El cuprinde două mecanisme relativ distincte: emisiunea banilor efectivi (numerarului) şi emisiunea banilor de cont.
De aceea, problema principală care se pune este dimensionarea masei băneşti în concordanţă cu nevoile economiei şi în consecinţă cunoaşterea procesului de creare a banilor ca premisă fundamentală în formularea obiectivelor politicii monetare.
În legătură cu crearea instrumentelor monetare s-au afirmat două concepţii: prima, conform căreia băncile nu fac altceva decât să redistribuie fondurile degajate din economie ca disponibilităţi temporar neutilizate; ele nu crează nimic ci numai reintroduc mijloacele băneşti în economie pe calea creditului; cea de-a doua concepţie susţine că băncile au o capacitate nelimitată de a credita economia şi de a crea disponibilităţi în cont, deoarece ele creează resursele de creditare prin simplul joc al înregistrărilor contabile; ele au posibilitatea, deci, de a crea bani din nimic.
În realitate o bancă privită izolat, nu poate (cu excepţia situaţiei în care se află în situaţie de monopol) să acorde credite mai mari decât resursele de creditare constituite din depunerile din contul clienţilor.
Exemplu:
Pentru a înţelege mai bine cele menţionate mai sus, luăm următorul exemplu: o bancă dispune de un capital de 10 milioane de unităţi monetare pe care îl utilizează integral pentru cumpărarea unui imobil necesar activităţii sale. Să presupunem că banca încasează de la clienţii săi, sub formă de depuneri la vedere 300 milioane u.m. Pe baza acestor resurse de creditare, instituţia de credit poate acorda credite clienţilor, de exemplu, primind la scont din partea acestora efecte comerciale (bilete la ordin, cecuri, etc.). Beneficiul băncii în urma acestor operaţiuni va fi egal cu diferenţa dintre dobânda plătită depunătorilor şi dobânda încasată de la prezentatorii la scont.
Bilanţul simplificat al băncii va arăta în următorul fel:
Activ Pasiv
Imobil 10
Portofoliu de efecte comerciale (credite acordate) 300
Total 310 Capital propriu 10
Depuneri la vedere 300
Total 310
Banca însă poate duce o politică de afaceri mult mai subtilă. Ea poate imprima bilete de bancă în valoare de 500 milioane u.m., iar resursele de 300 milioane u.m., obţinute prin depuneri, le poate păstra pentru a face faţă eventualelor cereri de restituire formulate de depunători. Ea consideră, pe baza experienţei că rezerva de 300 milioane u.m. va putea face faţă cererilor de rambursare într-o perioadă suficient de lungă pentru ca efectele comerciale să ajungă la scadenţă, iar banca să-ţi recupereze toate fondurile. Astfel pe de o parte, banca acceptă un risc foarte mic, pe de altă parte, îşi procură fonduri suplimentare de 200 milioane u.m. care nu o costă decât cheltuielile de confecţionare a biletelor. Aceste fonduri vor fi plasate avantajos, iar beneficiul va creşte. Ceea ce a făcut banca este folosirea în avantajul său a împrejurimii. După această operaţiune bilanţul băncii se prezintă după cum urmează:
Activ Pasiv
Imobil 10
Rezerve pentru acoperirea 300
depunerilor
Portofoliu de efecte comerciale 500
Total 810 Capital propriu 10
Depuneri la vedere 300
Bilete de bancă în circulaţie 500
Total 810
Preview document
Conținut arhivă zip
- Creatia Monetara.doc