Creditarea bancară a populației în România

Creditul, un termen cu o larga raspandire in sfera economicului, fiind utilizat in activitatea comerciala, bancara, in contabilitatec, si-a intins tentaculele si in relatiile cotidiene, in special in relatiile dintre oameni si banci. Asta nu inseamna ca sfera economica a creditarii bancare nu predomina, ci dimpotriva apartine vastului domeniu financiar-bancar si commercial.

Dintre definitiile cele mai relevante date notiunii de CREDIT este cea data de Gh. D. Bistriceanu : “Creditul este un schimb care incepe in present si se termina in viitor”. Deci, creditul este o “relatie baneasca ce apare in legatura cu acordarea de imprumuturi unor personae juridice sau fizice, care urmeaza a se rambursa ulterior, la scadenta”.

Lucrurile nu sunt atat de simple cand vine vorba de acordarea unui credit cu toate ca realitatea de azi nu ne contrazice. Elementul psihologic care vine si accelereaza acordarea de credite este increderea, ceea ce nu inseamna ca activitatea prestata de banci nu este riscanta. Pur si simplu increderea face sa mearga mecanismul acordarii de credite prin luarea unor angajamente.

Creditul rezulta din combinatia a trei elemente si anume: timpul, increderea acordata debitorului si promisiunea restituirii fondurilor imprumutate. Aici debitorul fiind orice persoana fizica sau juridica. Acest mod de contractare de fonduri straine a aparut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferiti agenti economici, reprezentand astfel o parghie a desfasurarii oricarui proces economic.

In economia de piata, creditul este acordat de detinatorii capitalului banesc altor persoane fizice sau juridice, care il folosesc in general intr-un mod activ. De regula, creditul bancar se acorda din capitalul inactiv, care nu este folosit, precum si din capitalul banesc temporar disponibil, care se gaseste in cautare de plasamente.

Victor Slavescu ofera o ampla motivare a creditului, accepta unele interferente ale sferei acestuia cu sfera notiunii de bani, surprinzand totusi elemente de continut specific ale acestui concept (scadenta si dobanda). Astfel notiunea de credit in viziunea lui Slavescu are aceeasi definire ca cea data de Bistruceanu, precum ca acordarea de credite constituie acel fapt economic prin care se cedeaza o suma de bani, efectuata la un moment dat din partea unui subiect persoana fizica sau juridica, in folosinta altei persoane fizice sau juridice, cu obligatia celei din urma de a rambursa intr-un viitor, la un termen fixat, suma primita, plus o suma de bani stipulate in contractul de credit, care se cheama interes sau dobanda.

Orice fel de operatiune de creditare au in comun anumite trasaturi caracteristice si anume:

• Subiectii relatiei de credit;

• Promisiunea de rambursare;

• Rambursabilitatea;

• Dobanda;

• Acordarea creditului;

• Consemnarea si transferabilitatea acestuia;

Pentru cazul tratat, Creditarea bancara a populatiei in Romania, subiectii relatiei de creditare sunt conform graficului de mai jos, de asemeni constituind si cazul general acceptat.

Fig. nr. 1

In Romania, bancile acorda credite persoanelor fizice atat pe termen scurt, cat si pe termen mediu si lung.

De obicei creditele pe termen scurt si mediu sunt contractate pentru finantarea achizitionarii unor bunuri de folosinta indelungata: automobile, aparatura electronica si electrocasnica etc.