Creditul Comercial

Introducere

Actualitatea temei de cercetare. Într-o economie de piaţă, definitorie pentru aprecierea stării economico-financiară a oricărei întreprinderi este cifra de afaceri. Aceasta întrucât, cifra de afaceri este dependentă de o serie de factori cum ar fi: volumul producţiei, preţul de vânzare, calitatea produselor, activitatea promoţională şi nu în ultimul rând de nivelul creditului acordat clienţilor sub forma credituluicomercial.

Problema creditului comercial a devenit odată cu intensificarea concurenţei şi creşterea complexităţii vieţii economice de o importanţă aparte, ceea ce a impus o reconsiderare a acestuia în teoria şi practica financiară. Se are în vedere faptul că nivelul creditului comercial constituie un factor decisiv de influenţă a finanţării pe termen scurt. Ca atare, în teoria financiară modernă, creditul comercial este considerat o componentă a managementului activelor circulante sau a gestiunii creanţelor comerciale. Cu alte cuvinte, aceasta se referă la decizia de a acorda pe o anumită perioadă un credit clienţilor firmelor şi controlul acestei decizii.

În contextul actualităţii temei a fost formulat scopul proiectului de cercetare, concentrizat în analiza gestiunii creditului comercial.

Pentru atingerea scopului enunţat, ne propunem realizarea următoarelor sarcinini:

• Stabilirea esenţei creditul comercial şi instrumentele sale ;

• Politica creditului comercial;

• Evidenţierea metodelor de gestiune a creditului-client;

• Evidenţierea metodelor de gestiune a creditului-furnizor;

• Metodele de recuperare a creditului comercial.

Scopul şi sarcinile formulate au determinat structura proiectului care include: introducere, două capitole, încheiere şi bibliografie.

În Introducere se enunţă problematica ce a fost relevată, actualitatea, scopul şi obiectivele propuse, structura proiectului, suportul teoretico-ştiinţific şi informaţional.

În capitolul I – “Aspecte teoretice privind creditul comercial” – au fost examinate obordările conceptuale privind esenţa creditului comercial, precum şi politica creditului comercial.

Capitolul II – “Gestiunea creditului comercial” – evidenţiază evoluţia gestiunii creditului client si a creditul furnizor, precum si metodele de recuperare a creditului comercial.

Suportul teoretico-ştiinţific este materializat în lucrările economiştilor din Republica Moldova şi din străinătate privind teoria creditului comercial în economia de piaţă, problemele tranziţiei sistemului financiar, şi metodele de gestiune a creditului comercial în întreprinderile naţionale.

Capitolul I. : Aspecte teoretice privind creditul comercial

1.1. Esenţa creditul comercial şi instrumentele sale

Creditul comercial este creditul pe care şi-l acorda întreprizătorii la vinzarea mărfurilor sub forma amânării plăţilor. Deci, creditul comercial poate fi acordat atât de furnizor cumparatorului sub forma de materii prime şi materiale pentru perioada de la livrarea mărfurilor pâna la încasarea contravalorii lor, cât si de câtre întreprindere furnizorului sub formă de avans pentru a-i crea posibilităţi financiare acestuia în vederea executării comenzilor.

Creditul comercial este acea formă de credit de la care pleacă celelalte relaţii de credit în economia de piaţă. Caracteristicile creditului comercial sunt:

- obiectivul îl constitue transmiterea de capital de împrumut sub formă de marfă, respective pe datorie a mărfurilor, fără ca în acel moment să le fie transmisă suma echivalentă de la cumpărător la vânzător;

- subiectele(participanţii) sunt întreprinzătorii active din diferite ramuri ale economiei, care se împrumută reciproc;

- mişcarea creditului comercial este paralelă cu mişcarea capitalului industrial, în sensul că dacă creşte volumul capitalului cresc şi posibilităţile de acordare a creditului şi invers.