Creșterea eficienței economice la IOR SA prin restructurare

CAPITOLUL I

1. IMPORTANÞA ªI NECESITATEA ADOPTÃRII UNOR STRATEGII DE RESTRUCTURARE ªI MODERNIZARE

Întreprinderile industriale sunt confruntate într-o mãsurã tot mai mare pe piaþa internã ºi externã cu cerinþele realizãrii unor performanþe superioare sub raportul costurilor de producþie, a termenelor de fabricaþie, al calitãþii, flexibilitãþii, sub impactul creºterii continue a concurenþei.

Urmãrind sã facã faþã cât mai bine acestor cerinþe, întreprinderile trebuie sã urmãreascã o perfecþionare continuã prin realizarea unor procese bine gândite de restructurare ºi de modernizare ºi concretizarea acestora într-o strategie adecvatã.

Aceste procese de perfecþionare sunt impuse de constrângeri cu caracter economic (piaþã, concurenþã, reînnoirea produselor), de constrângeri financiare care impun obþinerea unei anumite rentabilitãþi, de noi metode de organizare a producþiei sau de constrângeri umane, determinate de evoluþia competenþelor ºi a calificãrilor º.a.

Un management eficient trebuie sã urmãreascã în permanenþã adaptarea la noile condiþii ºi mutaþii prin adoptarea unor strategii adecvate de restructurare ºi de modernizare.

În þãrile aflate în perioada de tranziþie la economia de piaþã, întreprinderile industriale se confruntã în prezent cu mari dificultãþi cauzate atât de politicile macroeconomice cât ºi de disfuncþionalitãþile sistemului productiv menþinute aproape în întregime din anii 1980, care le blocheazã sau le împiedicã sã-ºi relanseze activitatea: preluarea în întrgime a efortului investiþional de cãtre întreprinderi, în condiþiile în care nivelul profitului este redus sau chiar inexistent, impozitul pe profit este destul de însemnat, iar bugetul de stat are capacitate insuficientã de a finanþa investiþiile ºi datoritã nivelului ridicat al dobânzilor, creditele se pot procura cu greutate; creºterea preþurilor materiilor prime ºi materialelor în special din import; procurarea cu dificultate a unor componente de la furnizori unici.

În acest context sporeºte gradul de incertitudine ºi risc privind cererea viitoare astfel încât în întrprinderile date, perspectivele fiind pesimiste în ceea ce priveºte vânzarea produselor ºi nivelul profitului, dau dovadã de imobilism în procesul investiþional ºi de reþinere în creºterea producþiei.

Problema esenþialã o constituie identificarea factorilor exogeni ºi endogeni care influenþeazã comportamentul întreprinderii ºi pe acestã bazã, aflarea modalitãþilor prin care managerii sã restructureze întreprinderea, în vederea redresãrii situaþiei financiare ºi relansãrii producþiei.

Restructurarea la nivelul întrprinderilor de stat s-a realizat într-o mãsurã nesemnificativã ceea ce a determinat urmãtoarele situaþii:

- pierderile sectorului au continuat sã creascã;

- disciplina financiarã s-a deteriorat continuu;

- formarea unor blocaje financiare care au obstrucþionat funcþionarea normalã a economiei.

În þãrile aflate în perioada de tranziþie la economia de piaþã, iniþial, guvernele nu au avut o viziune clarã asupra strategiilor privind restructurarea industriei ºi de regulã, s-a considerat cã numai privatizarea va permite sã se realizeze ajustarea structurilor industriale, piaþa urmând sã þinã loc de politica industrialã. În acest context reforma structuralã a fost axatã în principal asupra urgentãrii proceselor de privatizare ºi promovãrii concurenþei între întreprinderi pe baza demonopolizãrii, dezmembrãrii marilor unitãþi economice ºi încurajãrii importului de produse.

De asemenea s-a considerat cã prin aplicarea unor politici bugetare ºi monetare restrictive, se va reuºi schimbarea comportamentului întreprinderilor care în acest mod, vor fi obligate sã se restructureze, pe aceastã bazã urmând sã aibã loc relansarea producþiei ºi investiþiilor.