Criza datoriei publice în țările UE - evoluții și implicații

Capitolul 1. Datoria publica si formele acesteia

1.1 Datoria publica: notiuni introductive

Nevoile financiare ale statului se dovedesc a avea character permanent. Acestea sunt acoperite pe seama veniturilor incasate de stat in baza dreptului conferit de Constitutie de a percepe impozite, taxe si alte contributii.“ Impozitele se percep in functie de capacitatea contributive a populatiei, iar taxele sunt prelevate in functie de principiul echivalentei” Veniturile statului si posibilitatile de a le procura nu sunt aproape niciodata sufficient de mari pentrui a acoperi toate cheltuielile acestuia din perioada considerate (de regula un an). Aceasta insuficienta a resurselor antreneaza aparitia unor deficite bugetare. Acoperirea deficitelor se realizeaza prin recurgerea la imprumuturi pe plan intern sau extern. Cumulul sumelor imprumutate si ramase de restituit duce la ceea ce numim datorie publica

Datoria publica reprezinta totalitatea sumelor imprumutate de catre autoritatile publice central si locale de la persoane fizice si juridice pe piata interna si in strainatate si ramase de rambursat la un moment dat.

Gradul de indatorare a tarii, la un moment dat, reprezinta ponderea soldului datoriei publice in produsul intern brut. Acet indicator arata in ce masura valoare adaugata intr-un an este grevata de datoria publica. Are, insa, in valoare teoretica, intrucat nicio tara nu ar putea aloca intregul produs intern brut amortizarii datoriei publice, ci numai partea ramasa din acesta dupa efectuarea prelevarilor la fondul de consum si formarea bruta de capital.

Pentru comparatii internationale se mai poate utiliza, in afara de gradul de indatorare si exprimarea tuturor obligatiunilor asumate de stat prin contractarea de imprumuturi intr-o moneda internationala.

Participantii la procesele si relatiile de repartitie financiara, denumite credit public, sunt de o parte autoritatile de stat, care participa in calitate de debitori, ce se oblige la a rambursa suma primita si datorata impreuna cu dobanda aferenta, iar pe de alta parte, creditorii acestora, dispusi sa renunte temporar la dreptul de a folosi sumele de bani cedate si, implicit, puterea de cumparare sau valoarea corespunzatoare, in schimbul venitului suplimentar obtinut sub forma dobanzilor incasate. Desi, prin continutul sau economic, creditul public implica tot procese si relatii de redistribuire a valorii detinute de persoane fizice sau juridice, pe seama repartitiei anterioare a produsului creat, acesta se diferentiaza de alte categorii financiare, in primul rand, de impozitele si taxele asimilate lor, el prezentand anumite trasaturi specific, dintre care, insa, unele sunt commune si altor forme de credit ( bancar, obligator etc.). Dar, elemental fundamental de diferentiere a creditului public de celelalte forme ale creditului rezida in aceea ca, scopul redistribuierii resurselor banesti, considerate stringent, care nu suporta amanare pana la procurarea de resurse sub formele obisnuite.

Intre trasaturile specific creditului public se detaseaza, in primul rand, transferul de valoare, sub forma sumelor de bani, realizat de persoane fizice sau juridice catre autoritatea publica, care are caracter temporar, bazandu-se pe principiul rambursabilitatii. In consecinta, miscarea valorii, ca suma de bani, intre creditori si debitori este reversibila, avand un dublu sens, dar se produce la anumite interval de timp, separandu-se momentul obtinerii sumelor de bani de catre stat, de cel al restituirii lor de catre persoanele fizice sau juridice, care au acordat imprumutul.

1.2. Caracterizarea si clasificarea datoriei publice

Conditiile in care se creeaza si existent unor particularitati privind modul de manifestare a datoriei publice, evidentiaza mai multe forme ale acesteia, ce se diferentiaza conform unor criteria de clasificare, cum sunt durata existentei in timp a datoriei, apartenenta creditorilor la sectorul privat sau cel public (intern); rezidenta lor. Moneda in care se exprima si se achita datoria.