Criză datoriilor suverane - cauze și consecințe

Concepte

Datoria suverana reprezinta totalul datoriilor statului catre creditorii de la care s-a imprumutat. Datoria publica totala reprezinta totalitatea obligatiilor pecuniare ale statului (guvern, institutii publice, financiare, unitati administrativ-teritoriale) la un moment dat, rezultate din imprumuturi interne si externe (in lei si in valuta) contractate pe termen scurt, mediu si lung, precum si obligatiile statului catre trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar in scopul acoperirii deficitului bugetar.

Datoria suverana este reprezentata de obligatiunile interne,si cele inernationale si anume euroobligatiuni si de obligatiuni straine. Euroobligatiunile sunt denominate intr-o alta moneda decat cea a statului in care sunt emise. Cele mai renumite euroobligatiuni sunt Eurodollar bonds, euroyen bonds si eurosterling bonds.Aceste instrumente sunt purtatoare atat de riscul de credit sau contrapartida, cat si de riscul de curs de schimb pentru potentialii investitori. Obligatiunile straine sunt emise intr-o alta tara decat cea a emitentului si denominate in moneda statului in care sunt emise.

O alta delimitare conceptuala importanta este cea care trebuie facuta intre datoria externa si datoria publica. Astfel, datoria publica reprezinta ansamblul sumelor datorate de catre stat, ca urmare a politicii sale de a contracta imprumuturi. Datoria publica are drept scop acoperirea cheltuielilor statului si finantarea deficitului bugetar. Din punctul de vedere al scadentei, datoria publica poate fi o datorie pe termen scurt sau o datorie pe termen lung, iar din punctul de vedere al modalitatii de exprimare, acesta poate fi exprimata in moneda nationala sau in valuta.

In privinta datoriei externe, aceasta poate fi definita ca fiind suma in valuta contractata de o tara cu alte tari sau organisme financiare internationale.

Riscul de contagiune

Una dintre caracteristicile importante ale crizei datoriilor suverane este fenomenul de contagiune financiara, care ar putea fi definit ca o situatie in care instabilitatea de pe o piata financiara, a unei institutii sau a unei tari este transmisa la una sau mai multe piete, institutii sau tari. O prima caracteristica a fenomenului de contagiune este faptul ca raspandirea de instabilitate este generata de un eveniment initial. O a doua caracteristica este faptul ca transmiterea de instabilitate este siferita de la o tara la alta, implicand cauze externe.

Euro a fost introdus in 2002 ca moneda unica a Uniunii Europene, scopul fiind acela de a consolida legaturile comerciale din spatiul european, dar si de a crea un rival dolarului. Acumularea unor deficite bugetare masive si a unor datorii nesustenabile in unele tari de la periferia zonei euro ameninta, insa, moneda, la nici un deceniu de la punerea ei in circulatie.

Criza datoriilor suverane, care a devenit mai acuta in 2010, incepe sa puna la indoiala supravietuirea euro, astfel ca liderii zonei trebuie sa vina cu un plan de masuri fiscale si monetare coordonate, ca raspuns la criza actuala.

Cauze

Pentru a intelege care sunt cauzele crizei datoriilor suverane este necesar sa prezentam un scurt istoric al Uniunii Economice Europene.

1951 – se infiinteaza Comunitatea Europeana a Carbunelui si a Otelului, ceea ce a reprezentat primul pas pentru infiintarea uniunii economice europene. Primul pas catre blocul economic european a fost acordul incheiat intre Franta si Germania pentru a controla rezervele de carbune, astfel incat ambele sa beneficieze in mod egal de minereuri.

1957 – Construirea pietei comune

Dupa crearea Comunitatii Europeane a Carbunelui si a Otelului, urmatorul pas important in istoria UE a fost facut in 1957, cand Franta, Germania, Italia, Blegia, Olanda si Luxemburg au semnat Tratatul de la Roma, prin care s-a infiinta Piata Comuna a Comunitatii Economice Europene (EEC). Piata comuna, prin care s-au deasfiintat tarifele comerciale intre membrii sai, a ajutat la o dezvoltare economica rapida a uniunii.

La scurt timp dupa aceea, cele sase tari au decis sa controleze impreuna si productia de alimente, ceea ce a dus la un surplus de produse agricole in Europa.

Integrarea europeana si expansiunea uniunii s-au accelerat in anii care au urmat, EEC ajungand in 1986 sa numere 12 membri – Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Marea Britanie.

1992 – Tratatul de la Maastricht si uniunea monetara

In 1992, prin Tratatul de la Maastricht a luat nastere Uniunea Europeana pe care o stim astazi si au fost puse bazele mondei unice, care a fost lansata zece ani mai tarziu.

In prezent, UE are 27 de membri, din care 17 fac parte din zona euro (folosesc moneda unica) – Belgia, Irlanda, Franta, Luxemburg, Austria, Slovacia, Germania, Grecia, Italia, Malta, Portugalia, Finlanda, Estonia, Spania, Cipru, Slovenia si Olanda.