Criza datoriilor suverane la nivelul Uniunii Europene

Criza financiară globală fără precedent și căderile economice ce au lovit economia mondială în perioada 2007-2008 au rezultat în deteriorarea deficitelor bugetare și au provocat o creștere generală a datoriilor suverane. Această situație este în mare parte produsă de scăderea venitului bugetar în urma descreșterii activității economice și a dispariției unui număr semnificativ de agenți economici de pe piață.

În 2010, economiile dezvoltate au avut, în medie, un deficit bugetar de 8,3%, iar procentul datoriei publice față de PIB a atins un nivel de 97%, în 2006 acesta fiind sub 75%. Cercetări ale analiștilor economici Reinhart și Rogoff arată că, în cazul în care a depășit 90%, un astfel de procent ar putea deveni contraproductiv economiei unei țări dezvoltate, provocând un cerc vicios al datoriilor în cazul în care creșterea PIBului este mai mică decât dobânda plătită pentru obligațiuni.

La epicentrul crizei datoriilor suverane sunt țările membre ale zonei Euro, în special Grecia, Irlanda și Portugalia (care au apelat la asistență financiară din partea Uniunii Europene), Fondul Monetar Internațional, Banca Centrală Europeană.

Începând cu toamna anului 2009, Uniunea Europeană s-a confruntat cu o situație financiară de criză în privința datoriilor acumulate de cele mai slabe economii ale sale, cum sunt Grecia și Portugalia, sau cele destabilizate puternic de criza mondială, ca Irlanda. Această situație a luat naștere în contextul situației dintre anii 2007-2009, în urma căreia deficitul fiscal a crescut în toate statele membre ale UE, creștere ce a fost provocată de trei factori: 1. operațiunile de salvare a băncilor efectuate și fondurile de stabilizare, 2. pachetele de stimulare menite să prevină adâncirea crizei și 3. micșorararea venitului bugetar datoritî slăbirii economiei, creșterii șomajului și scăderii salariilor.

Deși s-au demarat o serie de negocieri, pachete de salvare (bailout) și măsuri de austeritate, efectul acestora asupra investitorilor a fost minim; scepticismul acestora este în creștere, și astfel, creșterea economică de care aceste state au nevoie pentru a ieși din capcana datoriilor va fi din ce în ce mai dificil de realizat.

Astfel, au luat naștere Fondul European pentru Stabilizare Financiară (EFSM), ce are rolul de a oferi asistență financiară oricăruia dintre cele 27 de state membre, Facilitatea Europeană de Stabilizare Financiară, creat pentru sprijinirea statelor din zona euro și Mecanismul European de Stabilitate, o organizație interguvernamentală aflată sub incidența dreptului internațional public.

Procentajul datoriei în raport cu produsul intern brut

Anul 2000 Anul 2005

Anul 2010

Facilitatea Europeană de Stabilizare Financiară a fost aprobată în mai 2011, având valoarea de 500 de miliarde de euro. Deși s-a pornit de la premiza că acest fond nu va fi solicitat, scopul său inițial fiind de a calma investitorii, în toamna anului 2010 dobânzile au înregistrat creșteri, astfel încât țările ce au redus cheltuielile bugetare pentru a atinge scăderi ale deficitului au întâmpinat mari dificultăți. Astfel, oficialii Europeni au înaintat un pachet de stabilizare în valoare de 85 de miliarde de euro către Irlanda. Reacția provocată de acest fond nu a fost cea sperată de lideri: investitorii au crescut nivelul dobânzilor în Italia și Spania, țări prea mari pentru a fi stabilizate de EFSF. Simultan, lipsa de încredere a investitorilor amenință băncile, ale căror obligațiuni guvernamentale încep să piardă din valoare.

Criza datoriilor suverane a produs tensiuni de proporție din punct de vedere istoric în cadrul Uniunii Europene; spre exemplu, Germania a adoptat o poziție reticentă în privința ajutorului oferit statelor privite drept ‘cheltuitoare’. Îndoieli în privința capacității monedei euro de a rezista ca monedă multinațională s-au ridicat în calea extinderii Uniunii Monetare și au dat naștere unor animozități între țările membre. Criza economică a luat, gradual, proporții de factură politică, declanșând proteste în urma măsurilor de austeritate luate în țări precum Irlanda, Portugalia, Italia, Spania, Finlanda sau România.