Criza Economică

INTRODUCERE

Criza financiară actuală este poate cea mai gravă criză ce a afectat pieţele mature şi din păcate ea nu se termină aici. În perioada premergătoare crizei, ratele de dobândă scăzute, lichiditatea ridicată, volatilitatea scăzută a pieţelor financiare şi un sentiment general de satisfacţie, de mulţumire generală, au încurajat mai multe categorii de investitori să îşi asume riscuri mult mai ridicate. Se aştepta ca perioada lungă de condiţii blânde ale pieţelor financiare să continue, creşterea economică globală era puternică, iar episoadele anterioare de genul crizei dot-com păreau să fi fost uitate. Astfel că investiţiile efectuate în active riscante şi strategiile riscante urmate au devenit un nou tipar, fără să se înţeleagă pe deplin magnitudinea riscurilor potenţiale şi existenţa unui capital limitat pentru a le susţine.

Lucrarea „Efecte şi măsuri de remediare ale crizei financiare actuale” este structurată pe trei capitole, intitulate astfel: Capitolul 1 Definirea.Geneza.Evoluţia crizei actuale, Capitolul 2 Efectele crizei actuale şi Capitolul 3 Măsuri de remediere în contextul crizei actuale.

În primul capitol am definit conceptul de criză raportat la instabilitatea financiară şi principalele caracteristici care conturează criza financiară actuală. În continuare ne-am axat pe înţelegerea fenomenul de criză prin relatarea debutului acesteia precum şi a etapelor de propagare în întreaga lume. De altfel, in acest capitol am cuprins şi cauzele care au condus la izbucnirea crizei.

Efectele crizei financiare internaţionale sunt multiple şi afectează în măsuri diferite una sau alta din ţările implicate. În acest sens, o enumerare fie chiar şi succintă a efectelor din punctele de vedere economico-financiar oferă o bază pentru aprofundarea cercetării în acest domeniu ca şi pentru clarificarea şi coroborarea acestora după mai multe criterii şi metode de analiză. Ne vom referi la câteva aspecte privind efectele pe termen scurt cât şi pe termen lung în capitolul 2 al lucrării.

Atât în SUA, cât şi în celelalte ţări afectate de criză, băncile centrale au căutat diverse măsuri pentru limitarea efectelor crizei finaciare şi prevenirea propagării ei în sectorul real şi cauzarea recesiunii economice. Aceste măsuri de remediere vizează atât termenul scurt şi pe cel mediu şi lung. Capitolul 3 evidenţiază aceste măsuri de contracarare a crizei financiare.

CAPITOLUL 1 DEFINIREA.GENEZA.EVOLUŢIA CRIZEI ACTUALE.

1.1.NOŢIUNEA DE CRIZĂ ŞI CARACTERISTICILE CRIZEI ACTUALE

Termenul de criză apărut în secolul al XV-lea pentru a desemna faza acută a unei maladii, are şi el semnificaţii diferite în timp, în functie de disciplinile şi de autorii care-l folosesc. În sec al XIX-lea, termenul se impune în istorie cu sensul de accident, de rupture care poate apare într-un proces continuu iar pentru unii filozofi ai istoriei cum sunt Burckhardt şi Spendler, ,,o criza marcheaza sfarsitul unui ciclu istoric sau chiar declinul unei civilizatii”. Economiştii care acceptă teoria ciclurilor formulate de Jugler Marx acceptă şi ei acest concept: pentru ei o criza constituie o fază de tranziţie caracterizată de un anumit număr de perturbări între două cicluri economice, ceea ce vrea sa însemne ca ea, criza, poate să constituie punctul de plecare al unei noi perioade de creştere sau de recesiune.

Termenul de criză, folosit în mod curent şi în diverse împrejurări, semnifică rând pe rând dificultăţi trecătoare, stări de nelinişte sau decadenţă. Într-o intrepretare etimologică trebuie să ştim că termenul de criză este de origine greacă.

Instabilitatea financiară descrie o situaţie de volatilitate a preţurilor activelor financiare situaţie ce poate să atragă după sine o serie de costuri importante. Instabilitatea financiară, în lipsa unor măsuri de remediere adecvate, poate să ducă chiar la falimentul mai multor instituţii financiare, la probleme în infrastructura sistemului financiar şi, in final să afecteze toate pieţele financiare, care, prin intermediul efectului de contagiune să se răspândească la nivel internaţional, riscând astfel destabilizarea sistemului financiar şi a economiei globale.

Criza financiară în schimb, poate fi văzută ca o formă mai severă de instabilitate, reprezintând situaţia în care, după experimentarea unui episod de instabilitate, sistemul nu revine la stare de normalitate, doar prin simple măsuri de remediere. Sunt astfel necesare măsuri mai ample şi mai drastice, prin care să se restabilească disciplina pe pieţele financiare, şi uneori măsuri de restructurare a sistemului (Laeven, 2008, p.3).

Crizele financiare au dus economiile afectate în recesiuni adânci şi au cauzat inversări bruşte ale conturilor curente. Unele dintre acestea au prezentat fenomene de contagiune, propagându-se rapid şi în ţări ce nu prezentau vulnerabilităţi în sectorul financiar. Printre multitudinea de cauze ale crizelor financiare se înscrie şi o combinaţie de politici macroeconomice nesustenabile, expansiunea creditelor, intrări masive de capital şi fragilităţi bilanţiere, combinate cu o varietate de constrângeri economice şi politice (Laeven, 2008, p.3)

Criza financiară este ca o „stare a pieţei financiare în care selecţia adversă şi hazardul moral devin probleme tot mai grave, piaţa nemaifiind capabilă să aloce fondurile celor care au nevoie de ele pentru oportunităţi investiţionale. Astfel, criza financiară se concretizează în incapacitatea pieţelor financiare de a mai funcţiona eficient, ceea ce duce la o contracţie a activităţii economice.”

Conceptul de criză financiară este aplicat unei varietăţi de situaţii în care mai multe instituţii financiare sau active financiare îşi pierd subit o mare parte a valorii lor. În funcţie de cum sunt definite, există diverse modalităţi în care crizele financiare pot fi clasificate. Alte situaţii ce poartă denumirea de crize financiare includ crahuri ale burselor de valori şi apariţia unor noi tipuri de bule speculative, precum şi a unor fenomene precum crizele valutare sau crize ale datoriilor. Bulele speculative sunt considerate stări temporare ale pieţei rezultate în urma unor cereri excesive pe piaţă concomitent cu o creştere nefondată a nivelului preţurilor din piaţă. Intuind un trend crescător al preţurilor , investitorii creează o presiune masivă de cumpărare cu scopul de a participa la profitabilitatea pieţei. De regulă aceste bule sunt urmate de vânzări şi mai rapide în momentul în care preţurile încep să decadă.

În general o bulă speculativă se dezvoltă încet, îndreptându-se gradual către punctul culminant de-a lungul unei perioade de câţiva ani. După ce bula speculativă a atins punctul culminant preţurile încep să scadă iar investitorii cuprinşi de panică exercită presiuni masive de vânzare ceea ce duce la o cădere şi mai accelerată a preţurilor din piaţă. În ceea ce priveşte bursele de valori analiştii financiari consideră că bursa se află într-o bulă în momentul în care cursurile bursiere afectează economia mai mult decât economia afectează cursurile bursiere.