Criza Economică

Actuala criză financiară suscită, deopotrivă, temeni şi intrebări. De unde a pornit,

care îi sunt cauzele, încotro ne îndreptam, cum ne poate afecta?

„Totul a început în SUA în 1996. Proporţia creditelor subprime în economia SUA

a crescut de la 9% în 1996 până la 21% în 2004, echivalentul unei creşteri a activităţii cu

o rată medie de circa 13% pe an. Creşterii efervescente a cererii i s-a răspuns în cadrul

pieţei prin creşteri de preţuri. Riscurile aferente creditelor cu o astfel de dinamică au fost

„împachetate” şi transmise altor participante prin intermediul titlurilor garantate cu

ipoteci, titluri cărora agenţiile de rating tindeau să le asocieze ratinguri favorabile de

„investment grade”. Formarea spiralei cerere – preţuri a fost susţinută şi de decizia

deţinătorilor de imobile de a-şi refinanţa creditele la dobânzi mai mici sau chiar de a

aplica pentru încă un credit folosit pentru consum. Concomitent preţul caselor a crescut

cu circa 124% în intervalul 1997 – 2006. Din momentul în care „balonul” a început să se

dezunfle (2006) preţurile caselor au scăzut, refinanţarea a devenit dificilă iar deţinătorii

caselor au fost nevoiţi să onoreze plăţi mai mari decât cele pe care le-au anticipat” ne

explică dl. Florian Libocor, economist şef al B.R.D.

Creditele subprime B-credit semnifică o categorie de credite inferioară categoriei

„prime” sau A-credit, acordate unor împrumutatori îndoielnici/riscanţi (care nu au

respectat condiţiile de rambursare a unor credite anterioare, însă li se mai acordă un

credit) la un preţ mai mare (preţul/dobândă A-credit plus o prima suplimentară de risc).

Astfel criza subprime nu s-a datorat accelerării creditului „A” ci creşterii segmentului

creditelor „B”.

La modul general, creditul subprime este riscant atât pentru împrumutator, cât şi

pentru împrumutat din cauza combinaţiei dintre ratele înalte de dobândă, un istoric de credite precar şi implicit, o situaţie financiară dificilă asociată clientului care aplică

pentru un astfel de credit.

Creşterea procentului de rambursare a creditelor ipotecarea a transformat

societăţile banale în societăţi imobiliare şi totodată a condus la creşterea ofertei de

imobile pe piaţă, consecinţa directă fiind scăderea preţurilor pe piaţa imobiliară şi a

activelor bancare. Unele companii au dat faliment (Lehman Brothers, Bear Stearns) iar altele au intrat întro

profundă criza de lichiditate (AIG, CITIBANK, MORGAN STANLEY,MARRILL

LYNCH).

Lehman Brothers, instituţie bancară înfiinţată în 1840, a cerut protecţie autorităţilor în septembrie 2008, sub legea falimentului, din cauza pierderilor massive generate de criza creditelor ipotecare.

După săptămâni de speculaţii, soarta băncii a fost pecetluită când Bank of America şi banca britanica Barclays şi-au retras ofertele de preluare. Astfel la 15.09.2008 Lehman Brothers si-a declarat falimentul. Acţiunile AIG scad cu 54,6%, alimentând temerile privind viitorul financiar al companiei. După ce a înregistrat pierderi în 3 trimestre consecutive, în total de 18,5 mld$, AIG încearcă să se salveze în ultima clipă şi cere un impresionant credit din Rezerva Federală în valoare de 18,5 mld $. AIG urmează să ramburseze creditul prin intermediul vânzării activelor sau, emiterii de noi titluri de valoare. Compania va plăti o dobândă cu 8,5% mai mare decât rata dobânzii pentru împrumuturi interbancare la Londra, cu

scadenţă la 3 luni.

Alte moment importante în declanşarea crizei au fost:

1. În 2000 criza balonului internet – criza companiilor din domeniul informatic

listate la Bursa Americană.

2. Începând cu 1990-2000 politica monetară a SUA a fost una foarte relaxată iar

politica economică în ansamblu a fost de natură liberală bazată pe intervenţia

statului în economie. Au existat perioade în care rata dobânzii de intervenţie sa

situat la nivelul de 1%, ceea ce a dus la o expansiune fără precedent a

creditului şi a descurajat economisirea.

3. 2001 – atacurile teroriste din 11.09.2001 – care au avut ca şi consecinţe

falimentul unor companii din domeniul asigurărilor şi prăbuşirea cotaţiilor bursiere, evenimente ce au declanşat o serie de probleme în economia

americană.

4. În 20.03.2003 SUA invadeaza Irak-ul. Potrivit unui studiu al americanului

Joseph Stieglitz1 războiul din Irak a afectat grav economia americană şi cea a

statelorimplicate în conflict.

Desi a fost iniţiată in SUA, criza s-a răspândit şi peste ocean, afecând cele mai

deschise economii din U.E. Criza subprime din SUA se regăseşte în Europa sub forma

crizei de lichiditate, bănci centrale cu tradiţie şi experienţă au fost în situaţia de a injecta

lichiditate sau de a preântâmpina fuga capitalurilor.Se consideră că principalul canal de transmitere al crizei îl reprezintă includerea

în portofoliul băncilor comerciale europene a unor titluri cu grad ridicat de risc emise de

pe piaţa americană – obligaţiunile “otrăvite”.