Criza Economică

ARGUMENT

Economia unei ţări, a unei regiuni sau a unui grup de ţări, precum şi cea a lumii întregi, se dezvoltă ciclic. Aceasta înseamnă că, în anumite perioade de timp, o ţară, (un grup de ţări etc.) este caracterizată cu o economie în creştere, după care urmează o limitare a extinderii, apoi o descreştere, respectiv o stopare a acesteia. Durata şi profunzimea fiecărei dintre aceste patru faze depinde de fiecare caz concret, variază în timp şi se poate modifica de la o ţară la alta, reprezentând o derivată a nivelului de dezvoltare, a structurii producţiei, a capacităţilor manageriale ale autorităţilor publice centrale economice (Ministerul Finanţelor, Ministerul Economiei, Banca Centrală etc.), a contextului economico-geografic etc. O criză regională reprezintă rezultatul „împletirii” unor crize naţionale a câtorva state vecine cu economii strâns legate între ele. Fenomenul dezvoltării ciclice a fost identificat şi expus de către mai mulţi economişti de valoare din diverse ţări încă cu mai bine de un secol în urmă.Teoriile economice moderne resping ideea unei teoretizari generale a crizelor economico - financiare, conform cărora acestea pot fi încadrate într-un model general valabil, considerându-se că fiecare criză financiară este unică, fiecare reprezentând de fapt un accident istoric, generat de factori specifici, într-o anumită conjunctură social - economică şi politică. Conform acestor teorii crizele nu pot fi anticipate, astfel încât efectele negative ale acestora să fie aduse la un nivel minim. Cu toate acestea, istoria ne arată că, deşi crizele economico - financiare nu apar şi nu produc efecte în parametrii identici, ele sunt strâns legate de caracterul ciclic al proceselor economice. Deşi cauzele evoluţiei ciclice a proceselor economice nu au fost încă identificate, caracterul ciclic al acestora este evident. Ciclurile economice, indiferent că sunt pe termen scurt, mediu sau lung se compun din doua faze - expansiunea şi recesiunea. În faza de expansiune are loc o creştere a eficienţei economice, generată de introducerea în circuitul economic a unor inovaţii tehnologice semnificative, în timp ce în recesiune are loc o slăbire a resorturilor care au produs propulsia economică. Dacă ciclurile economice pe termen scurt (cu durata între 10 şi 40 de luni) şi lung (asa- numitele cicluri seculare, care durează între 40 şi 60 de ani) se încheie cu perioade de recesiune caracterizate printr-o încetinire a creşterii economice, ciclurile decenale( denumite şi cicluri de afaceri, care durează de la 4 şi 6 ani, până la 10 - 12 ani) se caracterizează prin prezenţa fenomenului de criză, în cadrul cţreia cererea, productia, gradul de ocupare al forţei de muncă, produsul intern brut, lichidităţile, scad în mod dramatic, iar nivelul de trai se înrăutăţeşte. Crizele economico-financiare au apărut încă din timpul Imperiului Roman, iar gradul lor de complexitate a crescut odată cu dezvoltarea societăţii capitaliste în general, respectiv odată cu configurarea economiei mondiale - începând cu sec. al - XVI - lea - şi formarea relaţiilor de interdependenţă între statele lumii, atingând un punct de maximă complexitate în actuala criza economico - financiară.

Unul din cei mari economişti ai tuturor timpurilor, Adam Smith susţinea în lucrările sale faptul că prosperitatea economică este asociată mereu cu nivelul crescut al populaţiei, însă dimpotrivă, criza economică sau declinul economic poate fi asociat cu perioade de regres din punct de vedere demografic. Adică ceea ce se întâmplă în zilele noastre este urmarea faptului că populaţia lumii este într-o continuă îmbătrânire(anexa 1).

Se poate spune că şi aceasta este o cauză, pentru că în mod normal cei tineri sunt şi cei care lucrează, plătesc taxe, cotizaţii, impozite etc, şi de asemenea contribuie la plata pensiilor generaţiilor vârstinice. Dar dacă populaţia tânără nu vine şi înlocuieşte generaţia îmbătrânită cu o pondere X considerată ca a fi minimă pentru păstrarea echilibrului se ajunge la scăderea continuă a populaţiei tinere, prin urmare această scădere provoacă dezechilibre, de unde se prolifereaza aceste crize economice în care suntem afundati din ce în ce mai mult. Au mai existat crize economice de-a lungul istoriei şi în urma studiilor aprofundate s-a demonstrat că scăderea populaţiei a fost un fenomen de accentuare a acestora şi de extindere a declinului economic.Capitalul uman are nevoie de resurse financiare pentru a se putea dezvolta, de mediu propice, de o economie sănătoasa pentru a putea funcţiona, însă în condiţiile în care Italia, Franţa şi Germania au probleme grave cu îmbătrânirea populaţiei, lucrurile s-ar putea schimba dramatic. În ultimii ani, populaţia din ţările în curs de dezvoltare a început să se mişte înspre ţările dezvoltate dar cu un grad de îmbătrânire al populaţiei extrem de ridicat. Astfel, fenomenele de imigrare sunt procese ce au loc în fiecare zi, tot mai multe persoane îşi părăsesc ţara natală şi se stabilesc definitiv în ţări precum Germania sau Franţa. La fel stau lucrurile şi în SUA, o multitudine de chinezi, africani, sau alte rase migrează în aceste ţări. În momentul în care declinul demografic cuprinde şi ţările în curs de dezvoltare, impactul îl vor suferi şiţgeneratiile viitoare care nu vor avea acces la aceleaşi resurse, aceleaşi posibilităţi şi informaţii în vederea dezvoltarii unui capital uman performant.

În condiţiile în care criza se accentuează şi cuprinde tot mai multe domenii cei care lucrează în acest moment va trebui să îi susţină şi pe cei în şomaj sau pe pensionari…însă cei care lucreaza sunt tot mai puţini şi astfel se va ajunge la un moment dat la un blocaj economic cu repercusiuni asupra întregii populaţii. Consider că ar trebui să se intervină cu strategii de aplanare a acestor posibile evenimente de la nivel central, adică prin implicarea statului în tot felul de politici care ar sprijini economia, ar implementa programe în vederea susţinerii tinerilor. Doar în acest fel putem spera la o redimensionare al nivelului crizei şi la o posibilitate de depăşire în timp a efectelor acesteia.

Criza economică se evidenţiază în domeniul resurselor umane, prin apariţia de comportamente destul de diferite de la un angajator la altul, ale angajaţiilor care, schimbă piaţa resurselor umane. Se observă strategii şi obiective care se iau la nivel de companii, pentru îmbunătăţirea situaţiei în ceea ce priveşte resursele umane. Angajaţii au devenit mai refractari faţă de schimbare şi mai dornici de stabilitate. Creşte rolul trainingurilor profesionale care vizează creşterea performanţei businessului prin metode şi tehnici de management moderne. Cele mai accesate traininguri vor fi cele de vânzări, de management al schimbării şi cele care ajută la creşterea productivităţii muncii. Multe companii vor îngheţa nivelul salariilor sau vor acorda măriri nesemnificative.

CAPITOLUL 1. RESURSELE UMANE ÎN SITUAŢIE DE CRIZĂ ECONOMICĂ

Creşterea economică din România ultimilor ani a mers "mână în mână" cu investiţiile în HR şi creşterile salariale, de multe ori nejustificate prin aportul adus de angajaţi în firmă (anexa 2.). Plafonarea salariilor, fenomen vizibil încă de la sfarşitul lui 2008, s-a accentuat în 2010, salariile urmând să crească într-un ritm mai ponderat şi doar prin corelarea cu elementul valoare adus în companie. Probabil salariile vor stagna în sectoarele cele mai lovite de criză, iar angajaţii vor aprecia mai mult siguranţa unui job şi existenţa acestuia, astfel începând să aibă cereri mult mai rezonabile - pe un fundal de recesiune, concedieri masive şi creştere a ratei şomajului.