Criza economică - cauze, efecte, soluții

Aproape in orice domeniu al activitatii umane exista preocupari privind disfunctionalitatile care pot sa aparain interiorul lui si, de aceea, se studiaza cauzele, modul de aparitie si manifestari a acestora, consecintele lor. Crizele sunt astfel de disfunctionalitati. Economistii analizeaza criza dupa criterii specifice, atribuindu-i caracteristicile unor fenomene cu urmari nefaste pentru organizatii, institutii si grupuri sociale afectate: inflatia, somajul, stagnarea, recesiunea etc.

O criza financiara veritabila are drept caracteristica faptul ca un accident bine localizat are capacitatea de a se propaga la nivelul intregului sistem financiar. Problemele aparute intr-o tara, daca nu sunt solutionate la timp, afecteazasi economia altor tari. Si atunci, efectele crizei respective sunt mai grave. Prin urmare gestiunea corecta a crizelor financiare presupune nu numai politici si strategii de prevenire a acesteia, dar si metode de management adecvat tipului de criza.

Luand in considerare rolul si importanta stabilitatii economico - financiare a unui stat, analiza crizelor financiare prezinta un interes deosebit.

Criza actuala difera de alte crize prin amploarea ei, afectand in momentul de fata un numar foarte mare de tari. Daca pana acum erau afectate cu precadere tarile in curs de dezvoltare, in actuala criza au fost implicate si cele mai dezvoltate tari ale lumii. De aceea este important sa cunoastem cum a aparut aceasta crizasi care sunt implicatiile acesteia asupra economiei mondiale.

DEFINIREA CONCEPTULUI DE CRIZA

In evolutia noastra crizele pot fi definite ca fiind situatii caracterizate de o instabilitate pronuntata, sunt deci insotite de o volatilitate si de o incertitudine in crestere. In situatii de criza (orice forma ar imbraca ea) ne aflam intr-o permanenta stare de neliniste si de nesiguranta legata de viitor, teama sau chiar panica. Instinctul nostru de aparare si de conservare ne indeamna sa ne comportam uneori irational si sa accentuam si mai mult aceasta volatilitate deoarece fiecare dintre noi, cu capacitatea cognitiva pe care o avem filtram informatia si intelegem fenomenul in felul nostru transpunandu-l apoi intr-un anumit comportament legat de piata.

Problema cu definitia acestor crize constain a spune cat de mare sa fie volatilitatea sau caderea pietelor pentru a incadra o evolutie de acest gen in categoria unei crize. Cat de mare sa fie inflatia, somajul sau scaderea PIB-ului unei tari pentru a aprecia intrarea ei intr-o criza?

Conventional, s-a stabilit ca recesiune este atunci cand dupa doua trimestre succesive avem de a face cu scaderea PIB-ului unei tari sau regiuni. National Bureau of Economic Research (NBER) defineste criza ca fiind “o scadere semnificativa a activitatii economice pentru cateva luni reflectatain scaderea PIB, scaderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocuparii, diminuarea productiei industriale si a consumului“.

Exista unii specialisti care clasifica aceste crize in crize sociale (inflatie in crestere, somaj, saracie), in crize financiare (volatilitate accentuata pe pietele de capital, caderea burselor si revenirea lor spectaculoasa), crize politice (care pot degenera in razboaie), crize locale sau internationale, crize cauzate de dezastre naturale sau crize economice generalizate.

Este dificil sa facem aprecieri cand o criza financiara devine una economica sau daca o criza economica genereaza o criza financiara sau invers. In principiu vorbim intotdeauna de o criza economica generata fie de cauze financiare, politice sau sociale. Criza financiara este o forma de manifestare a crizei economice si reflecta o neincredere in sistemul financiar, o scadere semnificativa a volumului tranzactiilor la bursa, o dereglare a mecanismelor de piata.

Bursa este barometrul economiei si tranzactioneaza afaceri de diferite dimensiuni si din diferite sectoare. In momentul in care piata acestor afaceri (piata imobiliara, piata petrolului, piata muncii) sufera dereglari sau corectii importante ele se vor reflecta inprofitabilitatea afacerilor listate la bursasi, implicit, in pretul activelor financiare (actiuni sau obligatiuni) care depind direct de asteptarile investitorilor.

Panica legata de economie nu face altceva decat sa accentueze amplitudinea acestor corectii si sa induca noi incertitudini in economie. De aici si pana la reducerea apetitului pentru economisiri si investitii si apoi la cresterea dobanzilor pe piata nu este decat un pas.

Din pacate vorbim de o criza doar atunci cand efectele acesteia afecteaza un numar foarte mare de oameni/companii. Crizele pot existainsaintr-o stare latentasi sa nu fie atat de vizibile, deteriorand incetul cu incetul existenta noastra.

Nu este prima data cand economia mondiala se confrunta cu perioade de

recesiune. Poate este pentru prima data dupa foarte multi ani (Marea criza interbelicainceputain 1929 si continuata pe mai multi ani sau Caderea Sistemului de la Bretton Woods in 1971) cand avem de a face cu o criza localizata la nivelul tarilor dezvoltate (nu doar la nivelul tarilor in curs de dezvoltare).

Criza Economica actuala a fost prezisa de acum 30 de ani

Pentru multi oameni actuala criza economica a venit ca o sageata din albastrul cer. Intre timp, experti din intreaga lume au avertizat inca din 1970 ca economia globala se indreapta catre o criza de proportii la inceputul secolului XXI.

Tarile vestice au concluzionat inca din 1960 ca extragerea petrolului, exploatarile miniere precum si amplasarea sondelor de extractie in diverse zone, care inevitabil au fost poluate, reprezinta un pret mult prea mare pentru productia in masa.

In 1968 un grup de industrialisti, politicieni si oameni de stiinta, au infiintat in capitala Italiei un Grup al Romei. Acestia au avut destul de multe venituri pentru a elabora studii si a aplica teste computerizate care sa scoata la suprafata, la nivel virtual, dezastrele economice prin care trecem astazi. Primul raport al clubului de cercetare infiintat la Roma, intitulat "Limitele Cresterii", a cauzat un mare soc in randul tutuor autoritatilor si institutilor media din intreaga lume. Raportul s-a bazat in principal pe studii aplicate asupra a cinci procese globale precum industrializarea prea rapida, cresterea stocurilor de mancare, terminarea resurselor neregenerabile si degradarea mediului inconjurator. Viitorul componentelor luate in calcul de cercetarori au fost modelate pe computer. Fara emotii si sentimente, masinaria de calcul a dat raspunsuri socante care au sunat mai degraba ca verdicte negre asupra omenirii, motivand totodata ca rasa umana se indreapta catre dezastru. Luand in considerare ca populatia era in acea perioada la o rata enorma de crestere in comparatie cu alti ani, in timp ce industria inregistra cresteri de pana la 7%, civilizatia moderna era predispusa sa atinga limitele cresterii in mai toate sectoarele, in prima decada a secolului 21.

Daca evolutia industriilor ar fi crescut in acelasi ritm, Resursele minerale s-ar fi terminat, poluarea mediului inconjurator ar fi atins un nivel record, nemaintalnit vreodata si situatia ar fi degenerat in probleme acute care ar fi putut ameninta omenirea.Milioane de oameni ar fi putut muri din cauza altor oameni, mult mai inconstienti ce-i drept si insetati de gustul dulce al puterii. Nici revolutiile sociale motivate economic nu pot fi negate. In vremuri de criza hrana este cel mai de pret lucru si un nivel redus de trai nu face decat sa induca vrajba in populatie.