Criza Economică și România

INTRODUCERE

De ce ne-am ales aceasta tema? De ce sa nu facem o astfel de alegere, atata timp cat de o buna bucata de vreme, este un subiect care a facut inconjurul lumii, ajuns si in Romania pe primele pagini ale cotidianelor si ca principal subiect de discutie pentru toate canalele de televiziune din tara. Acest controversat subiect l-am dezvoltat si noi, in lucrarea de fata – “Criza economică şi România” pentru ca l-am considerat a fii deosebit de important si de actualitate.

Prin aceasta lucrare nu am prezentat un plan anti-criza insa am expus o serie de masuri care pot determina aplanarea acestui fenomen precum stimularea cresterii economice, protejarea cetatenilor si crearea de locuri de munca. Am evidentiat principalele piete care sunt afectate de criza economica, acestea debutand cu piata imobiliara, piata auto, lista ce continua pana la domeniul invatamantului. Totodata am reliefat cauzele majore ale acesteia, am criticat guvernul pentru deficitul bugetar de peste 3%, valoare monumentala ce a fost obtinuta anul anterior. Si nu in ultimul rand am prezentat influentele crizei asupra majoritatii judetelor din Romania.

Luand ca principala sursa un studiu efectuat de Century 21 pentru ultimul trimestru al anului trecut, am analizat starea pietei imobiliare care se afla intr-un declin nu prea curand reversibil. Despre trendul pietei imobiliare din 2009, atat in ceea ce-i priveste pe marii dezvoltatori, cat si pe micii intreprinzatori din domeniu, analistii considera ca acesta va evolua in functie de accesul la finantare. Astfel diferenta dintre cele doua categorii sta in accesul de finantare, iar marii dezvoltatori vor fi avantajati pentru ca au avut si vor avea acces la bani (surse proprii, fonduri de investitii, credite bancare, s.a.).

Spre finalul lucrarii ne-am axat pe o analiza a celor intamplate in tara noastra de-alungul lunii in curs. Pentru aceasta analiza am pus in evidenta principalele evenimente ce au caracterizat fiecare zii a lunii martie, asadar am expus tendintele crizei in perioada 01.03.2009 – 30.03.2009, perioada ce s-a dovedit a fii deosebit de activa din perspectiva subiectului abordat.

CAP. 1 CRIZA ECONOMICĂ MONDIALĂ

1.1 SCURT ISTORIC

Pe la inceputul toamnei lui 2007 intreaga lume a fost zguduita de vestea care anunta ca o renumita banca de investitii din America, Lehman Brothers, a dat faliment. La ceva timp, bursa din America se loveste de o scadere drastica a actiunilor. Acesta a fost inceputul… Banci si burse din America de Sud, Belgia, Tokio, Frankfurt, Londra, Paris, Luxemburg, Dublin trec printr-o perioada dificila. Omenirea a mai cunoscut o perioada asemanatoare in 1929 cand intregul Glob trecea printr-un declin economic si financiar de proportii.

Multi oameni privesc aceste evenimente ca un deja-vu. De ce? Pentru ca, de-a lungul timpului, omenirea a mai trecut prin astfel de momente. Amintim criza economica care a dezechilibrat lumea in anii ‘30 sau lunga stagnare economica traita de Japonia in 1989.

Desi in anii ‘20 economia americana cunostea o extraordinara prosperitate, la numai 8 ani distanta incep sa apara primele semne ale marelui dezastru economic. Impinse de momentul prosperitatii, intreprinderile fac imprumuturi masive pe termen scurt fiind convinse ca vor reusi sa ramburseze banii. Din pacate, calculele nu s-au potrivit cu evolutia pietei economice din acele vremuri. In luna octombrie a anului 1929 a avut loc crahul de pe Wall Street, cel mai mare colaps din istoria bursei de valori din New York. Scaderea brusca a actiunilor a dus la o criza finaciara ce a avut ca rezultat falimentarea multor banci. In jur de 5000 de banci au dat faliment in America in timpul marii crize economice. De aici pana la inchiderea fabricilor si la cresterea numarului de someri a mai fost un singur pas. Efectele devastatoare nu s-au limitat doar asupra Americii, ci state puternic dezvoltate ca Germania si Austria inregistrau in 1932, 6 milioane de someri, cam o treime din forta de munca. Nici Anglia nu a scapat. In Franta, criza s-a declansat cativa ani mai tarziu si a durat aproape 6 ani. Cehoslovacia cunoaste o scadere de 40% a productiei industriale, iar in Romania, exportul de grau si titei scade cu 57.6%. URSS a fost singura tara care nu a fost afectata de acest declin mondial pentru ca s-a izolat de restul Europei. Desi s-au inregistrat falimentari de banci si un numar substantial de someri si in tarile nordice (Danemarca, Norvegia, Finlanda, Suedia), guvernele au creat programe economice cu ajutorul carora au depasit mai usor aceasta perioada. Dintre acestea, Suedia s-a evidentiat cel mai mult, in aceasta perioada punandu-se bazele asa numitului „model suedez”, un model politic, economic si mai ales social. Suedia, pe perioada criezei economice, a fost considerata America Europei.

Cum era de asteptat nici Romania nu a fost ocolita. Intre 1929 si 1933 a fost afectata productia agricola, incapabila sa concureze cu cea din America sau Canada unde preturile de cost erau reduse datorita folosirii masinilor agricole. Apogeul crizei economice in Romania a fost atins 1933 cand s-au inregistrat 300.000 de someri. Marele dezavantaj al Romaniei a fost faptul ca, in momentul crizei, avea o datorie externa foarte mare si, pe langa aceasta, a mai facut inca 4 mari imprumuturi externe. Acesta a insemnat un control strain asupra finantelor tarii si, implicit, reveniri economice si financiare mult mai lente fata de alte state.

Marea depresiune, asa cum este cunscuta criza economica din 1929, a dezechilibrat intreaga lume si s-a incheiat in mod diferit in fiecare tara. Preocuparea principala a guvernelor europene a fost salvarea monedei nationale si intocmirea de programe de refacere. Tarile care au reusit sa iasa primele din aceasta criza s-au ales cu dictatori ca Hitler, Mussolini sau Stalin care, cativa ani mai tarziu, au „pregatit” cel de-al doilea Razboi Mondial.

Intorcandu-ne in prezent si analizand ceea ce se intampla pe plan mondial, ne este greu sa nu observam cateva asemanari izbitoare: falimentarea bancilor de investitii, scaderea actiunilor bursei de valori, SUA, ca declansator al crizei, perioada de prosperitate urmata de declin financiar si economic si, nu in ultimul rand, luna octombrie.

Sa fie oare un paradox, o lege nescrisa care confirma ca istoria se repeta sau ca dupa orice moment de varf apare unul de declin? Probabil ca, in functie de cum ne afecteaza aceste evenimente, asa gasim si explicatiile. Interesanta din acest punct de vedere este o afirmatie a lui Irvin Kahn, supravietuitor al mai multor colapsuri bursiere: “Oamenii sunt lacomi. Si de foarte multe ori lacomia este mai puternica decat teama”.