Criza economico-financiară actuală și implicațiile acesteia asupra piețelor emergente

INTRODUCERE

ACTUALITATEA TEMEI LUCRĂRII

Aproape în orice domeniu al activităţii umane există preocupări privind disfuncţionalităţile care pot să apară în interiorul lui şi, de aceea, se studiază cauzele, modul de apariţie şi manifestări a acestora, consecinţele lor. Crizele sunt astfel de disfuncţionalităţi. Economiştii analizează criza după criterii specifice, atribuindu-i caracteristicile unor fenomene cu urmări nefaste pentru organizaţii, instituţii şi grupuri sociale afectate: inflaţia, şomajul, stagnarea, recesiunea etc.

O criză financiară veritabilă are drept caracteristică faptul că un accident bine localizat are capacitatea de a se propaga la nivelul întregului sistem financiar.

De aceea, importanţa temei acestei lucrări implică analiza influenţelor crizei financiare internaţionale asupra economiei ţărilor emergente şi impactul acesteia asupra economiei României.

Problemele apărute într-o ţară, dacă nu sunt soluţionate la timp, afectează şi economia altor ţări. Şi atunci, efectele crizei respective sunt mai grave. Prin urmare gestiunea corectă a crizelor financiare presupune nu numai politici şi strategii de prevenire a acesteia, dar şi metode de management adecvat tipului de criză.

MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI ŞI IMPORTANŢA ACESTEIA

Luând în considerare rolul şi importanţa stabilităţii economico - financiare a unui stat, analiza crizelor financiare prezintă un interes deosebit.

Criza actuală diferă de alte crize prin amploarea ei, afectând în momentul de faţă un număr foarte mare de ţări. Dacă până acum erau afectate cu precădere ţările în curs de dezvoltare, în actuală criză au fost implicate şi cele mai dezvoltate tări ale lumii. De aceea este important să cunoaştem cum a apărut această criză şi care sunt implicaţiile acesteia asupra economiei ţărilor emergente şi în special asupra României.

Principalul obiectiv de cercetare al lucrării de faţă îl constituie modul cum a apărut criza mondială din America, canalele de transmisie şi răsfrângerea ei asupra ţărilor emergente şi cu precădere asupra României.

Sintetizând, am parcurs următoarele etape:

• Definirea conceptului de criză economică

• Abordări istorice ale crizelor internaţionale

• Principalele crize anterioare din ultimele două decenii

• Istoricul crizei actuale

• Descrierea contextului şi factorii care au declanşat şi alimentat criza Criza economică actuală, de la subprime la recesiune

• Dimensiunile crizei

• Efectele crizei asupra economiilor ţărilor emergente

• Efectele crizei asupra României

• Canalele de transmisie a crizei financiare în România

• Evoluţia crizei în România

• Consecinţele crizei financiare în România

• Economia României şi criza financiară. Măsuri stabilizatoare

• Concluzii

VOLUMUL ŞI STRUCTURA LUCRĂRII

Structura lucrării a fost determinată de scopul şi motivaţia temei, de cadrul problematicii abordate, astfel încât lucrarea conţine: introducere; patru capitole; încheiere, ce inserează concluziile, bibliografie; În scopul detalierii obiectivelor lucrării, capitolele sunt divizate în paragrafe.

Capitolul I - se referă la definirea conceptului de criză, la abordari istorice ale crizelor financiare internaţionale şi la un scurt istoric al crizelor.

Capitolul II - reflectă istoricul crizei actuale; cauzele fundamentale ale crizei; evaluarea crizei de la subprime la recesiune, precum şi o retrospectivă a impactului acestei crize mondiale.

Capitolul III- vizează impactul şi efectele crizei financiare internaţionale asupra economiei tărilor emergente, previziunile băncii Mondiale şi o imagine de ansamblu a crizei.

Capitolul IV - vizează situaţia economiei României în criza actuală economică, canalele de transmisie a crizei, evoluţia crizei în România, consecinţele acesteia, precum şi măsuri stabilizatoare.

Concluzii

1. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND CRIZELE FINANCIARE INTERNAŢIONALE

1.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE CRIZĂ

În evoluţia noastră crizele pot fi definite ca fiind situaţii caracterizate de o instabilitate pronunţată, sunt deci însoţite de o volatilitate şi de o incertitudine în creştere. În situaţii de criză (orice formă ar îmbrăca ea) ne aflăm într-o permanentă stare de nelinişte şi de nesiguranţă legată de viitor, teamă sau chiar panică. Instinctul nostru de apărare şi de conservare ne îndeamnă să ne comportăm uneori iraţional şi să accentuăm şi mai mult această volatilitate deoarece fiecare dintre noi, cu capacitatea cognitivă pe care o avem filtrăm informaţia şi înţelegem fenomenul în felul nostru transpunându-l apoi într-un anumit comportament legat de piaţă.

Problema cu definiţia acestor crize constă în a spune cât de mare să fie volatilitatea sau căderea pieţelor pentru a încadra o evoluţie de acest gen în categoria unei crize. Cât de mare să fie inflaţia, şomajul sau scăderea PIB-ului unei ţări pentru a aprecia intrarea ei într-o criză.

Convenţional, s-a stabilit că recesiune este atunci când după două trimestre succesive avem de a face cu scăderea PIB-ului unei ţări sau regiuni.

Naţional Bureau of Economic Research (NBER) defineşte criza ca fiind “o scădere semnificativă a activităţii economice pentru câteva luni reflectată în scăderea PIB, scăderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocupării, diminuarea producţiei industriale şi a consumului“.

Există unii specialişti care clasifică aceste crize în crize sociale (inflaţie în creştere, şomaj, sărăcie), în crize financiare(volatilitate accentuată pe pieţele de capital, căderea burselor şi revenirea lor spectaculoasă), crize politice (care pot degenera în războaie), crize locale sau internaţionale crize cauzate de dezastre naturale sau crize economice generalizate.

Este dificil să facem aprecieri când o criză financiară devine una economică sau dacă o criză economică generează o criză financiară sau invers. În principiu vorbim întotdeauna de o criză economică generată fie de cauze financiare, politice sau sociale. Criza financiară este o formă de manifestare a crizei economice şi reflectă o neîncredere în sistemul financiar, o scădere semnificativă a volumului tranzacţiilor la bursă, o dereglare a mecanismelor de piaţă.

Bursa este barometrul economiei şi tranzacţionează afaceri de diferite dimensiuni şi din diferite sectoare. În momentul în care piaţa acestor afaceri (piaţa imobiliară, piaţa petrolului, piaţa muncii) suferă dereglări sau corecţii importante ele se vor reflecta în profitabilitatea afacerilor listate la bursă şi, implicit, în preţul activelor financiare (acţiuni sau obligaţiuni) care depind direct de aşteptările investitorilor.

Panica legată de economie nu face altceva decât să accentueze amplitudinea acestor corecţii şi să inducă noi incertitudini în economie. De aici şi până la reducerea apetitului pentru economisiri şi investiţii şi apoi la creşterea dobânzilor pe piaţă nu este decât un pas.

Din păcate vorbim de o criză doar atunci când efectele acesteia afectează un număr foarte mare de oameni/companii. Crizele pot există însă într-o stare latentă şi să nu fie atât de vizibile, deteriorând încetul cu încetul existenţa noastră.

Nu este prima dată când economia mondială se confruntă cu perioade de

recesiune. Poate este pentru prima dată după foarte mulţi ani (Marea criză interbelică începută în 1929 şi continuată pe mai mulţi ani sau Căderea Sistemului de la Bretton Woods în 1971) când avem de a face cu o criză localizată la nivelul ţărilor dezvoltate (nu doar la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare).

1.2 ABORDĂRI ISTORICE ALE CRIZELOR FINANCIARE INTERNAŢIONALE

Crizele au implicaţii majore în viaţa şi activitatea oamenilor, cu consecinţe şi urmări aproape întotdeauna nedorite. Poate, de aceea, majoritatea domeniilor ştiinţifice şi-au elaborat propria lor concepţie despre crize.

Politologii vizează aspectele negative ale implicării politicului atribuind cauzele crizelor unor fenomene legate de eşecul conducerii politice, de aspectele neguvernabilităţii, de inconsistenţă şi incoerenţa sistemului politic, de inabilitatea partidelor politice de a rezolva conflictele sociale.