Cultura organizațională la două societăți comerciale de servicii

Cultura organizationala este ca personalitatea unui om: se construieste greu, se schimba si mai greu. Diferenta este ca organizatiile, pentru a supravietui, trebuie sa se schimbe”

CAP. I. Metodologia formarii culturii organizationale

Introducere

În procesul transformarilor care au loc în societatea contemporana, un rol aparte îi revine culturii organizationale. Fiind un factor ce determina succesul activitatii organizatiei, cultura reprezinta un element esential, indispensabil pentru progresul social.

Domeniul de studiu al culturii organizationale are o istorie relativ recenta, termenul a început sa fie utilizat pe larg în anii `80 ai secolului al XX-lea. Interesul fata de cultura organizationala se explica prin faptul ca la etapa actuala comunitatea mondiala este marcata de asemenea procese de anvergura ca globalizarea economiei si informatizarea societatii, ceea ce a condus la aparitia unor noi forme si metode de organizare a activitatii umane. Ritmul schimbarilor tehnologice impun noi cerinte fata de practicile organizatiilor si oamenii care activeaza în cadrul lor. În aceste conditii, organizatia economica se centreaza mai mult pe cunostinte si comunicare, decât pe control si ierarhie administrativa. Noile tehnologii presupun pozitionarea potentialului uman pe primul plan, fiind reconsiderata si tehnologia organizationala, în structura careia exista nu numai norme si reguli formale, dar si proceduri informale. Cunoasterea de catre personal a legilor, normelor, procedurilor informale creeaza conditii pentru realizarea anumitor verigi din lantul tehnologic. Totalitatea valorilor, procedeelor, normelor de comportament, acceptate într-o organizatie ca baza comuna de actiune, ajunge o dominanta a gândirii colective a grupului uman, prin intermediul careia el îsi rezolva problemele de adaptare la mediul extern si de integrare interna.

Dorind sa ne integram în Uniunea Europeana, precum si în comunitatea mondiala, trebuie sa reconstruim institutiile noastre în conformitate cu noile tendinte pe arena internationala. Necesita schimbari majore nu numai institutiile sociale formale, dar si cele informale: sistemul de valori si normele comportamentale. Instituirea unui stat democratic si a unei economii de piata, depinde considerabil de realizarea schimbarilor în sistemul de valori, deoarece acestea vizeaza însasi existenta umana. Schimbarile în sistemul de valori constituie conditia primordiala a succesului modernizarii, ele însa nu pot fi realizate fulgerator, deoarece implica transformari fundamentale în constiinta indivizilor.

1.1. Aspecte privind aparitia si evolutia conceptului de culturã organizationala

Conceptul de cultura organizationala, cunoscut si utilizat astãzi atât decãtre teoreticieni, dar mai ales de cãtre lumea corporatistã, a cunoscut peparcursul anilor un amplu proces de îmbogãtire ideaticã. Pornind de la conceptual de culturã, în general, specialistii în management au constientizat existenta în cadrul oricãrei organizatii a unei culturi organizationale, manageriale proprii,distincte, cu rol deosebit în cadrul activitãtii companiilor.

Termenul de cultura isi are originea in antropologie. Antropologii americani A.Kroeber si C.Kluckhohn au investigat 164 de definitii, pe care le-au clasificat în: „structurale, axate pe structura si modelarea culturii, descriptive, care reliefeaza

trasaturile si elementele culturale ale unei comunitati, istorice, care pun accentul pe achizitia socialasi pe traditie, normative, centrate pe sistemul de norme si reguli de viata, definitii axate pecomportament si valoare, definitii care pun accentul pe comunicarea culturii prin învatare, definitiigenetice, care atribuie culturii calitatea de produs, definitii în care cultura apare ca un sistem de idei,definitii care pun accentul pe simboluri” .

Pentru a defini cultura trebuie sa pornim de la statutul existential al omului. Cultura exista oriunde, unde exista omul: este lumea creata de el, „o prelungire a naturii si o dimensiune noua a universului” , spunea L.Blaga. Fiinta umana nu se raporteaza la realitatea fizica în mod direct, asa cum o face orice alta fiinta din regnul animal, ci în mod indirect, prin intermediul realitatii culturale, al lumii simbolurilor. Protagoras spunea ca „omul este masura existentei celor ce exista si a nonexistentei celor ce nu exista”, deschizând posibilitatea de interpretare a umanului prin el însusi, ca o relatie. Masura, relatia presupune ca ceea ce alcatuieste existenta este un întreg, iar umanul impune o reciprocitate activa, permanenta, o atitudine clara cu tot ceea ce intra în relatie. Deci fiinta umana presupune o logica proprie axata pe termenul masurii.

Notiunea de „cultura organizationala” a fost lansata pentru prima oara de A.Jay, care afirma: