Cursul Valutar

Capitolul I.

CURSUL VALUTAR ŞI ECHILIBRAREA BALANŢEI DE PLĂŢI

1.1 Cursul valutar

Potrivit art. 2 din Legea nr. 312/2004, una din principalele atribuţiile ale Băncii Naţionale a României este cea de elaborare şi aplicare a politicii monetare şi a politicii de curs de schimb.

Regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată, acesta fiind în concordanţă cu utilizarea ţintelor de inflaţie ca ancoră nominală a politicii monetare şi permiţând un răspuns flexibil al acestei politici la şocurile neprevăzute ce pot afecta economia.

Alături de starea balanţei de plăţi a unei ţări, evoluţia cursului de schimb reflectă poziţia economiei naţionale în economia mondială şi competitivitatea economiei naţionale – privită inclusiv prin prisma calităţii politicii economice a statului. Dacă pentru cursurile fixe evoluţia balanţei de plăţi a indus procese de ajustare (reechilibrare) înăuntrul economiei, pentru celelalte regimuri de cursuri de schimb mişcarea acestora se constituie, ea însăşi, într-un proces de ajustare.

1.1.1 Elemente conceptuale

¬¬¬¬În relaţiile economice internaţionale, este foarte importantă cunoaşterea valorii unităţii monetare a unui stat faţă de cea a altui stat. Raportul dintre acestea, stabilit la un moment dat pe piaţă, se numeşte curs valutar sau curs de schimb. Altfel spus, cursul de schimb reprezintă expresia raportului valoric dintre două monede.

Valutele convertibile se negociază şi se tranzacţionează pe pieţele valutare, cursurile de schimb putându-se clasifica în funcţie de anumite criterii într-o varietate de tipuri.

Clasificarea cursului de schimb valutar

Ţinând cont de evoluţia istorică precum şi de realităţile existente, în funcţie de criteriul stabilităţii deosebim trei tipuri de cursuri:

- Cursuri valutare fixe, respectiv cele care au funcţionat pâna în anul 1971 în cadrul Sistemului Monetar Internaţional;

- Cursuri valutare relativ stabile sau relativ fluctuante, acele cursuri care au o fluctuaţie limitată, de genul „şarpelui valutar” în cadrul Sistemului Monetar European;

- Cursuri valutare flotante, care sunt practicate de majoritatea statelor lumii, îndeosebi de ţările cu monede liber utilizabile sau cu convertibilitate deplină.

Avantajele şi dezavantajele regimurilor de curs de schimb fixe şi flotante sunt prezentate în tabelul 1.1 de mai jos:

Tabelul nr. 1.1.1 Avantajele şi dezavantajele regimurilor de curs de schimb fixe şi flotante

¬¬¬¬În funcţie de criteriul sferei de formare şi utilizare a cursului valutar, deosebim:

- Cursul valutar oficial, care se întâlneste preponderent în tarile cu valute neconvertibile, dar şi în unele acorduri bilaterale de comerţ şi plăţi;

- Cursul valutar interbancar, care se formează în negocierea tranzacţiilor valutare pe piaţa valutară, iar la sfârşitul zilei se calculează cursul de referinţă ca medie statistică a cursurilor înregistrate la tranzacţiile efectuate;

- Cursul valutar bursier, care se formează la bursele valutare (Paris, New York, Tokyo etc.) şi

care funcţionează într-o perioadă scurtă de timp paralel cu pieţele valutare interbancare;

- Cursul caselor de schimb valutar, practicat de casele (oficiile) de schimb valutar în tranzacţiile, de regulă cu sume mici, de vânzare/cumpărare cu persoanele fizice;

- Cursul valutar al pietei negre, practicat în ţările în care convertibilitatea şi schimbul valutar nu sunt permise sau cursul pieţei valutare nu este realist.

În funcţie de criteriul sensului tranzacţiilor valutare desfăşurate pe piaţa valutară, putem deosebi:

- Cursul valutar de cumpărare a valutei, cursul care se practică la cumpărare de către bănci, bursele valutare, casele de schimb valutar;

- Cursul valutar de vânzare a valutei, cursul ce se formează în tranzacţiile valutare, fiind opus

celui de cumpărare; cursul de vânzare este mai mare decât cursul de cumpărare, diferenţa numindu-se spread şi reprezintă cheltuieli şi comision (profit);

În funcţie de criteriul timpului de finalizare a tranzacţiei, se deosebesc următoarele tipuri de cursuri valutare:

- Cursul valutar la vedere (spot), cursul cu decontare în maximum 48 de ore (două zile lucrătoare), timp în care vânzatorul şi cumpăratorul îşi transmit reciproc, prin virament bancar, sumele tranzacţionate;

- Cursul valutar la termen (forward), curs negociat pentru care decontarea are loc la un termen

convenit în viitor, la 1, 3, 6, 9, 12 luni. Cursul la termen de regulă diferă de cursul valutar la vedere în funcţie de conjunctura monetară viitoare la termenul negociat, deosebiri care pot genera câştiguri sau pierderi.