Date generale cu privire la politica valutară

I. Date generale cu privire la politica valutara

Politica monetară reprezintă ansamblul de măsuri sau intervenţiilor Băncii Centrale sau ale autorităţilor monetare efectuate asupra lichidităţii economiei naţionale (controlul ofertei de monedă) prin intermediul unor tehnici şi instrumente în scopul realizării politicii economice.

Politica monetară include 3 componente: monetară, creditară şi valutară.

Politica monetară include deciziile şi acţiunile vizînd oferta de monedă şi derularea circulaţiei monetare în economia naţională, asigurarea echilibrului monetar şi menţinerea puterii de cumpărare a monedei în scopul realizării unor obiective ale politicii generale.

Politica creditară reprezentă ansamblul deciziilor, metodelor şi tehnicilor care vizează reglementarea şi supravegherea a volumului de credite în economie, precum şi a ratei dobînzii pentru realizarea obiectivelor macroeconomice legate de procesele economisirii şi investirii şi contracararea inflaţiei.

Politica valutară se referă la modalităţile de procurare şi utilizare a resurselor valutare şi echilibrarea balanţei de plăţi externe, crearea rezervelor de valută, evoluţia cursului valutar şi efectuarea de tranzacţii pe pieţele financiar-valutare.

Politica monetară, valutară şi creditară se elaborează de Banca Naţională în comun acord cu Guvernul. Sistemul monetar al Republicii Moldova se află în dezvoltare permanentă, în sensul elaborării şi introducerii în practică a instrumentelor monetare existente în toate ţările dezvoltate (instrumentele de supraveghere bancară, crearea atributelor pieţei hârtiilor de valoare, implementarea mecanismului contabil conform principiilor internaţionale, etc.).

Politica monetară utilizează, în general, următoarele instrumente: volumul şi structura masei monetare în economie operaţiuni pe piaţa deschisă cu hârtii de valoare de stat:

- rata dobânzii

- rata rezervelor obligatorii

- rezervele valutare ale Băncii Naţionale. Instrumentul de promovare a politicii, în context internaţional utilizat de băncile centrale, se numeşte intervenţie pe pieţele valutare. Intervenţia valutară reprezintă activitatea de stabilizare a nivelului cursurilor valutare prin blocarea forţelor pieţei, care ridică sau scad nivelul cursurilor de schimb ale valutei proprii.

Mecanismul intervenţiei valutare este analogic celui al operaţiunilor pe piaţa deschisă. Acest instrument presupune operaţiuni de vânzare-cumpărare a dolarilor. De exemplu, dacă cursul valutei naţionale scade, Banca Naţională intervine prin operaţiuni de vânzare a dolarilor, fapt ce contribuie la procurarea valutei naţionale, la creşterea cererii de monedă naţională şi la creşterea puterii ei de cumpărare. Dacă va crește cursul valutei naţionale, Banca Centrală din contra, începe activ să vîndă moneda sa, pentru a produce efectul creşterii ofertei de monedă proprie. Astfel se urmăreşte stabilizarea cursului valutar.

Analiza politicii valutare comportă anumite nuanţări, in funcţie de raporturile sale cu celelalte componente ale politicii economice, sfera sa de cuprindere, precum şi de obiectivele şi instrumentele sale specifice. Unii autori consideră că "politica valutară este complet subordonată politicii monetare şi neautonomă in cadrul acesteia" (Gh. Manolescu, Politici economice, Ed. Economica, Bucureşti, 1997, p. 215).

Conceptul de politică valutară desemnează ansamblul de măsuri intreprinse de puterile publice in domeniul cursurilor de schimb, in scopul asigurării echilibrului extern şi al menţinerii inflaţiei in limite dezirabile.

Parte integrantă a politicii economice, politica valutară se află in stransă interdependenţă cu politica monetară internă, reflectand raporturile existente intre piaţa monetară internă şi piaţa internaţională.

Politica valutară pune in evidenţă, in primul rand, intervenţia autorităţilor monetare asupra evoluţiei cursului. Conţinutul său este determinat, inainte de toate, de caracteristicile organizării monetare pe plan intemaţional (in special regimul in vigoare al cursurilor de schimb) şi de obiectivele de politică economică ale ţării respective. Totodată, impactul politicii valutare este, in aceeaşi măsură, condiţionat de instrumentele utilizat de autorităţile monetare. In acest context, cursul de schimb devine un important instrument al politici economice.

In afara obiectivelor generate ale politicii economice, politica valutară urmăreşte asigurarea stabilităţii monedei naţionale şi intărirea puterii sale de cumpărare, controlul inflaţiei şi consolidarea echilibrului balanţei externe. Pentru realizarea acestor obiective, politica valutară dispune de instrumente adecvate:

1)Reglementarea schimburilor valutare

2) Modificarea parităţilor

3) Intervenţiile publice asupra cursurilor