De la Ordinea Naturală Fiziocrată la Mâna Invizibilă

Ordinea naturală fiziocrată

Termenul “fiziocraţie” vine de la cuvintele greceşti “fizios”=natura; “kratos”=putere. “Fiziocraţia” desemnează supremaţia naturii, a naturalului.

Acest current de gândire a apărut în Franţa şi este exclusiv de natura franceză şi nu a durat decât 3 decenii, apărând la jumătatea secolului XVIII (între anii 1750-1780) şi a jucat un rol important în istoria teoriei şi practicii economice . Fiziocratismul este primul curent liberal, o mişcare efemeră, care a fost repede depăşită .

Se pot distinge patru mari perioade ale istoriei gândirii economice:

-Gândirea economică din antichitate- sec al V-lea e.n;

-Gândirea economică feudală-sec al XV-lea;

-Epoca modernă-sec al XVI-lea-al XIX-lea;

-Epoca contemporană- sec al XX-lea.

Fiziocratismul face parte din epoca modernă.

Atunci când vorbim despre fiziocraţi suntem obligaţi să folosim în repetate rânduri cuvântul “primii”. Într-adevăr, fiziocraţii au fost primii care îşi ziceau economist. Ei au fondat prima şcoală a liberalismului economic, tot ei, primii, au supus criticii vehemente ideile mercantiliste, au demonstrate că izvorul avuţiei este producţia materială şi nu sfera comerţului, au lansat în circuitul ştiinţific un şir de concepte, cum ar fi: ideea ordinii naturale, legile econoimice obiective, produsul net, clasele sociale etc.

Cei mai de seamă reprezentanţi au fost: Francois Quesnay ( 1694-1774), marchizul de Mirabeau, Adam Smith. Dar adeptul de seamă al acestei idei este A. Turgot (1727-1781), fiind ministru de fânaţe în vremea lui Ludovic al XVI-lea.

Virgil Madgearu propunea chiar că data naşterii ştiinţei economice să fie considerat anul 1758 ( când a apărut opera lui Quesnay „Tabloul economic), şi anul 1766 ( anul apariţiei lucrării lui Turgot „ Reflecţiuni asupra formării şi distribuirii bogăţiilor”).

Ca doctina şi politica economică, fiziocraţia a apărut, în principal, ca o reacţie la mercatilism în sensul că:

-Imoralismul mercantilist îi opune o filozofie umanistă şi liberală;

-Protecţionismul este înlocuit de „laissez-fair”-ul;

-Bulionismul spaniolnsi îmbogăţirea prin bani sau comerţ îi opune o agricultură puternică, singura considerată creatoare a unui surplus;

-Concepţii mondoeconomice statice şi jocului cu suma nulă îi opune o viziune dinamică; libertatea schimbului şi în general, libera circulaţie a bogăţiei se pot realiza în profitul tuturor;

-Unui stat puternic şi omniprezent îi opune un „minimum de stat”.

Credo-ul şi valoarea fundamentală căreia i se subordonează toate celelalte elemente ale matriciei fiziocrate este ordinea naturală.

Dupont de Nemours defineşte fiziocraţia drept „ştiinţa ordinii naturale”.

Semnificaţiile ordinii naturale pentru fiziocraţi:

-Ea nu este o ordine creată şi impusă prin voinţa oamenilor; ceea ce este natural şi spontan n-are nevoie să fie contractual; ea este deja creată, e evidentă prin ea însăşi;

-Ordinea naturală nu insemana întoarcerea la origini, primitivism, dimpotrivă, noţiunile cheie cu care operează fiziocraţii sunt autoritatea, suveranitatea, oridinea, liberalismul etc., toate acestea demonstrând că ei se gândesc doar la starea de sălbăticie a omului;

-Ordinea naturală este aidoma celei animale; ea este o ordine socială. Ordine există şi în comunităţile de albine sau de furnici studiate de Quesnay; şi acestea „se supun de comun acord şi în propriul lor interes”. Dar, dacă societatea animală este ordonată, cea umană este „dezordonată”. Credem că este vorba de accepţiunea cea mai modernă a ordinii liberale, de „dezordinea savantă: la care fac trimitere ultra-libertatienii americani actuali.

Ordinea naturală este pentru fiziocraţi, ordinea providenţială, cea dată de Dumnezeu pentru fericirea oamenilor. Ea este evidentă şi, dacă vine de la Dumnezeu, este şi cea mai bună.

Oamenii nu au a face decât s-o cunoască şi să i se conformeze.

Cunoaşterea este o operaţiune simplă, instinctul, conostintele, percepţia intuitivă sunt instrumente necesare. Dar cunoaşterea nu este apanajul oricui; a stabili ce este natural şi bun este o misiune ce revine doar spiritelor înalte, cultivate. Toţi ceilalţi trebuie să accepte „valorile alese” şi să se conformeze.