Decizia de investiție

Cap.I Aspecte privind investiţiile

1.1. Noţiuni conceptuale

Noţiunea de investiţie este sinonimul cu: alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai restrîns (financiar) reprezintă o cheltuială făcută pentru obţinerea de bunuri materiale cu o valoare mare şi de durată de folosinţă îndelungată.

În condiţiile economiei centralizate investiţia se considera numai ceea ce se alocă pentru crearea şi dezvoltarea bazei materiale de producere şi a celei pentru sectorul social-cultural.

Economia de piaţă a impus schimbarea opticii privind noţiunea de investiţi. Astfel ele sunt înţelese ca reprezentând partea din venit destinată pentru formarea capitalului. Sau cum subliniază unii specialişti, investiţia reprezintă: „angajarea resurselor făcută cu speranţa realizării unor beneficii în decursul unei lungi perioade de timp în viitor” sau „acţiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse în speranţa că în viitor se vor încasa sume mai mari de bani sau se vor obţine alte beneficii”.

Aceste formulări evidenţiază conţinutul concret, material al investiţiei (resurse materiale, financiare, etc.) şi scopul final – beneficiul (profitul). Noţiunii de investiţii îi este imanent timpul – element definitoriu al procesului investiţional. Pierre Masse subliniază că investiţia este: „o cheltuială pentru un viitor incert”, deci îi este inerent riscul. Banii trebuie alocaţi imediat şi într-un volum concret, iar profitul se capătă peste o perioadă de timp (dacă se capătă) într-un volum necunoscut prealabil.

Prin urmare, activitatea de investiţii se încunună cu succes cînd are loc compunerea următorilor factori: voinţă, energie, informaţie, bani şi timp. Procesul de investire este un dialog permanent între investitor şi societate, ca rezultat fiecare din aceşti factori are o influenţă dublă.

În primul rînd voinţa: - Pe de o parte voinţa investitorului de a face ceva;

- Pe de altă parte voinţa societăţii (activitatea dată trebuie să fie permisă şi acceptată de societate).

În al doilea rînd energia:

- Pe de o parte pentru realizarea unui proiect investiţional investitorul trebuie să dispună de sănătate fizică şi spirituală;

- Pe de altă parte, investitorul trebuie să fie capabil a utiliza forţele societăţii pentru realizarea scopurilor sale.

În al treilea rând informaţia:

- Investitorul trebuie să dispună de informaţia complectă cu privire la piaţă, la evenimentele economice şi sociale ce se petrec în societate, trebuie să înţeleagă nevoia socială şi să ştie cum ea poate fi satisfăcută, căpătînd profituri sau efecte sociale;

- Pe de altă parte investitorul trebuie să explice publicului intenţiile sale, pentru a nu fi impedicat în activitatea sa, uneori astfel putem căpăta ajutoare neaşteptate.

Urmează banii:

- Orice activitate necesită mijloace băneşti pentru a fi „pusă pe roţi”;

- Nici o activitate nu va fi începută dacă ea nu va aduce sub orice formă profit.

Şi dispunerea de timp:

- În primul rînd investiţia necesită timp pentru a fi executată;

- La fel va fi necesar timp pentru a căpăta profiturile previzionate.

Conform ONU investiţiile se clasifică în brute şi nete. Investiţiile brute includ cheltuielile pentru realizarea de noi mijloace fixe, cheltuielile cu reparaţiile capitale, cele pentru creşterea mijloacelor circulante şi soldul mişcării capitalului străin. Investiţiile nete cuprind cheltuielile pentru creşterea capitalului fix şi a celui circulant.

Generalizînd cele enunţate mai sus putem defini investiţiile ca:

• Plasare de fonduri băneşti într-o acţiune, într-un proiect sau operaţie pentru a crea un spor de avuţie, atît la nivelul individului, cît şi al firmelor şi al societăţii, urmărindu-se nu numai sporirea bunurilor şi capacităţii de producţie ci şi obţinerea unui profit;

• Un flux al valorilor care au ca punct iniţial, de pornire, fondurile financiare, o parte a veniturilor şi economiilor realizate;

• O cheltuială efectuată în prezent, certă, în scopul obţinerii unor efecte viitoare, adesea incerte; din acest punct de vedere investiţiile constituie o resursă avansată care comportă un risc.

Referindu-ne la conceptele metodologice ale investiţiilor, în primul rînd trebuie deosebite:

• Investiţiile de capital sau reale (real investments): cumpărarea de bunuri cu scopul producerii altor bunuri ce se vor vinde ulterior;

• Investiţiile de portofoliu sau fianciare (finacial investments): achiziţoinarea de valori, precum hîrtii de valoare, opere de artă, sau crearea unor depozite bancare etc.

Pentru a avea o imagine completă asupra noţiunii de investiţie, este necesar să o studiem sub cele trei forme prin care se manifestă în practica societăţilor comerciale.

Interpretarea contabilă, care reduce investiţia la noţiunea de imobilizări, în sensul contabil al termenului: totalitatea bunurilor mobile şi imobile, corporale sau necorporale, achiziţionate sau create în societate, care rămân neschimbate ca formă fizică o perioadă lungă de timp. Bunurile în cauză sunt înregistrate în clasa a doua de conturi de imobilizări.

Interpretarea economică, care lărgeşte forma de manifestare a investiţiilor: totalitatea consumurilor de resurse făcute în prezent cu speranţa obţinerii în viitor a unor efecte superioare cheltuielilor actuale.

Interpretarea financiară, consideră investiţiile totalitatea cheltuielilor de resurse care generează venituri sau economii pe o perioadă mare de timp în viitor şi a căror amortizare se face în mai mulţi ani.

1.2. Tipologia investiţiilor

Investitiile privite ca si cheltuieli prezinta o anumita omogenitate dar private ca si proces prezinta anumite particularitati si diferentieri ce impun o anumita clasificare a lor dupa anumite criterii.

1.După politica generală a companiei:

a) investiţii interne

b)investiţii externe

2.După nivelul dezvoltării procesului investiţional:

a)investiţii directe

b)investiţii indirecte- prin instrumente intermediare cum ar fi bonuri de tezaur, certificate de trezorerie, etc.

3.Dupa structura lucrărilor de investiţii:

a) lucrari de constructii montaj, lucrari de constructii,instalatii,lucrari de constructii speciale, lucrari de montaj a utilajelor :

b) achizitii de utilaje - utilaje care necesita montaj si utilaje care nu necesita montaj

c) lucrari de exploatari geologice, prospectiuni, foraj

d) alte cheltuieli - obtinerea terenului, studii de teren, pregatirea fortei de munca