Decizia de Investiții

Capitolul 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1 Finanţele firmei

Pentru a exista şi funcţiona, orice întreprindere trebuie să dispună de anumite fonduri care se formează în procesul fluxurilor monetare, băneşti ele fiind atât interne cât şi externe întreprinderii.

Într-un sens larg, finanşele sunt definite ca alocări optimale de resurse financiare limitate unor utilizări multiple. Această accepţiune pune în evidenţă componenta DECIZIE în sensul selectării acelor nevoi, respectiv utilizări multiple, pentru asigurarea obiectivului strategic al întreprinderii : maximizarea valorii acesteia. Acest obiectiv este condiționat de optimizarea alocării resurselor.

În sens restrâns, finanțele urmăresc o alocare optimă de resurse financiare către procesele de producție scopull fiind vânzarea produselor finite și încasarea acestora.

Finanțele firmei pot fi definite, deci, ca o ramură a științei economice care se ocupă de studiul ansamblului relațiilor economice care se ocupă de studiul ansamblului relațiilor economice băneștiprin care se constituie și utilizează capitalul unei întreprinderi, obiectivul fiind obținerea și repartizarea rezultatului final, respectiv profitului întreprinderii.

Ca orice sistem financiar, finanțele firmei îndeplinesc două funcții :

- funcţia de repartiţie - se manifestă cu ocazia formării capitalului și a fondurilor proprii. Aceasta reflectă colectarea capitalurilor inițiale din diferite surse, circuite și repartizarea acestora pe destinații, utilizarea și reconstituirea lor. Astfel prin intermediul acestei funcții se realizează repartiția unor acumulări anterioare în procesul formării capitalului firmei sau se realizează repartizarea rezultatelor firmei pentru autofinanțare sau pentru formarea fondurilor bugetare.

Amplitudinea funcției de repartiție depinde în mare măsură de situația întreprinderii, de obiectivele acesteia, de gestiunea financiară, și nu în ultimul rând de condițiile pieței și starea puterii publice.

- funcția de control – constă în faptul că, în economia de piață centrul de greutate al rezolvării problemelor economico- financiare se deplasează la nivel microeconomic, acțiunile de control căzând în sarcina agentului economic. Prin intermediul acestei funcții se urmărește eficiența formării capitalului sub raportul costului finanțării, cât și eficiența cheltuirii acestuia, cu încadrarea în prevederile bugetului de venituri și cheltuieli și asigurarea integrității patrimoniului.

Controlul, prin intermediul finanțelor firmei, presupune și un cadru organizatoric care să acționeze sistematic și unitar în vederea prevenirii abaterilor, scopul fiind creșterea eficienței și rentabilității, apărarea integrității, utilizarea corespunzătoare a capitalului și respectarea legislației economice, financiare și fiscale.

În concluzie:

Finanţele firmei reprezintă ramura ştiinţei economice care studiază:

- alocarea optimală de resurse financiare limitate spre utilizări multiple;

- în scopul realizării de profit şi, implicit, al creşterii valorii firmei;

- având în vedere 2 elemente:

• riscul, urmare a faptului că rezultatele viitoare aşteptate au un anumit grad probabil de realizare;

• decizia, urmare a faptului că este necesară selectarea dintre nevoile şi utilizările multiple a acelora care să asigure optimizarea alocărilor.

Finanţele firmei reprezintă veriga de bază (primară) a întregului sistem financiar şi de credit, ca urmare a faptului că majoritatea fondurilor băneşti ce se formează la diferite niveluri îşi au izvorul în veniturile create la nivelul firmelor.

În definirea finanţelor publice majoritatea economiştilor pun accent pe mobilizarea unor venituri băneşti la dispoziţia autorităţilor publice pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de exercitarea funcţiilor şi îndeplinirea sarcinilor statelor contemporane. Instituirea impozitelor marchează momentul constituirii sistemului finantelor publice.

În prezent, tot mai mulţi specialişti insistă pe conexiunea finantelor publice cu:

• domeniul monetar-bancar;

• finanţele firmei;

• ştiinţa dreptului (administrativ, constituţional şi public);

• ştiinţele politice.

1.1 Conținutul finanțelor firmei

Cunoscute sub denumirea de finanțe private sau corporative, finanțele firmei se referă șa ansamblul de agenți economicicare realizează gestiunea patrimoniilor lor individuale în vederea mazimizării valorii de piață a acestora, a creșterii averii acționarilor.