Definirea si cuantificarea riscului de credit

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Definirea si cuantificarea riscului de credit.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 30 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Sorin Anton

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Economie

Cuprins

Introducere 2
Capitolul I. Prezentarea generală a riscului de credit 4
1.1. Noțiuni generale și factorii declanșatori ai riscului de credit 4
1.2. Modalităţi de gestionare a riscului de credit 8
1.3. Derivatele de credit 12
- instrumente alternative de gestiunea a riscului de credit 12
1.4. Modele de cuantificare a riscului de credit 16
Capitolul II. Studiu de caz UniCredit Țiriac Bank 21
2.1. Aspecte generale privind administrarea riscului de credit 21
2.2. Cerința minimă de capital pentru riscul de credit 26
2.3 Tehnici de diminuare a riscului de credit 27
Concluzii 29
Bibliografie 30

Extras din document

Introducere

Complexitatea și diversitatea riscurilor bancare a avut în ultima perioadă o evoluție ascendentă datorită intesificării concurenţei dintre bănci, datorită creştereii pieţelor financiare internaţionale dar și datorită numărului tot mai mare de produse şi servicii financiare. Modificările care au avut loc în pieţele financiar bancare în ultimii ani au dus la schimbări majore în ceea ce priveşte riscul în instituţiile bancare. Rolul deținut de acestea în cadrul sectorului financiar, în creşterea economică şi stabilitatea financiară, este extrem de important, de aceea managementul riscurilor financiare a devenit mai important ca niciodată. Pornind de la aceste considerente, tema abordată în prezenta lucrare este riscul. Va fi tratat cele mai important şi complex aspect legat de risc, şi anume managementul riscului şi impactul său asupra activităţii financiar-bancare.

Riscul este o realitate care a însoţit societatea umană pe tot parcursul dezvoltării sale, reprezentând una dintre cele mai mari provocări datorită prezentei lui în foarte multe domenii de activitate. Orice activitate umană comportă un risc. Faptul că trăim într-o lume nesigură este un fapt sigur. Eliminarea incertitudinii este, imposibil de realizat. Voltaire a spus ca, ”îndoială este neplăcută, dar certitudinea este absurdă!” cu toate acestea consider că a înţelege procesul de risc, a-l cunoaşte, măsura şi gestiona nu este o absurditate. Societatea în care trăim a avut parte de progrese considerabile datorită asumării riscurilor. Creşterea economică nu ar fi avut loc dacă certitudinea ar fi avut priopritate în faţa riscului şi a incertitudinii. Economiile prospere folosesc modele cu condiţii de risc şi incertitudine foarte des şi eficient. Băncile pot gestiona cu succes riscurile bancare doar dacă recunosc rolul strategic al gestiunii riscurilor, dacă folosesc analiza si gestiunea în vederea creşterii eficientei, dacă adoptă măsuri precise de adaptare a performanţei la risc şi, dacă vor crea mecanisme de raportare a performanţei în funcţie de risc, pentru a se asigura că investitorii înţeleg impactul gestiunii riscului asupra valorii instituţiei bancare. Activitatea de creditare implică un risc, prin însăşi elementele de anticipare pe care se bazează decizia de creditare, pentru bancă fiind de maximă importanţă cunoaşterea acestui risc, evaluarea sa cât mai aproape de realitate şi acceptarea lui în cunoştinţă de cauză.

Capitolul I. Prezentarea generală a riscului de credit

1.1. Noțiuni generale și factorii declanșatori ai riscului de credit

„Asumă-ţi riscuri. Dacă învingi,

vei fi fericit; dacă pierzi, vei fi înţelept.”

Activitatea de creditare se bazează, în primul rând, pe analiza viabilităţii şi realismul afacerilor în vederea identificării şi evaluării capacităţii de plată a clienţilor, respectiv de a genera venituri şi lichidităţi ca principală sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii. Determinarea capacităţii de plată a clienţilor se face prin analiza aspectelor financiare şi nefinaciare ale afacerilor, atât din perioadele expirate cât şi din cele viitoare. Operaţiunile de aprobare şi acordare a creditelor au la bază prudenţa bancară, principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a bancii. Activitatea de creditare implică un risc, prin însăşi elementele de anticipare pe care se bazează decizia de creditare, pentru bancă fiind de maximă importanţă cunoaşterea acestui risc, evaluarea sa cât mai aproape de realitate şi acceptarea lui în cunoştinţă de cauză. Riscul unui plasament bancar poate fi definit prin valorile probabile ale rentabilităţii viitoare ale activului investit, iar managementul bancar, având în vedere complexitatea factorilor economico-sociali, trebuie să ţină seama de risc si incertitudine ca percepere aproximativă a evenimentelor posibile, gradul de incertitudine fiind măsurat prin distribuţia de probabilitate fără a se ţine seama şi de probabilităţile de apariţie. Riscul este un factor fundamental al afacerilor, deoarece din nici o activitate nu poate obtine profit fără risc. Prin urmare, orice entitate înceracă să-si maximeze profitul prin gestionarea riscului specific domeniului său de activitate si prin evitarea sau transferarea riscului pe care acesta nu doreste să-l preia. Într-un context general apare sub forma pierderilor determinate de nerespectarea contractului de către debitor, prin renuntarea la motivatia psihologică de încredere reciprocă. Astfel, riscul în creditare reprezintă probabilitatea de a suferi o pierdere datorită încălcării obligaţiilor debitorilor, prevăzute în contractul de credit. Pierderea constă în nerecuperarea sumelor avansate clientului, precum şi a dobânzilor aferente. Riscul de creditare mai este denumit şi risc de insolvabilitate a debitorului sau risc de nerambursare. El apare când împrumuturile nu sunt rambursate în volumul şi la termenul stabilit. Riscul de credit este în corelare cu riscul de reinvestire. Banca înregistrează pierderi nu numai datorită faptului că împrumutul şi dobânzile aferente nu au fost rambursate în volumul şi la termenul stabilit, ci si datorită faptului că nu a reinvestit la timp sumele pe care trebuie să le primească. Pentru limitarea riscului de credit este necesar ca fiecare instituție de credit să implementeze proceduri proprii, integrate măsurilor generale, stabilite de autoritatea centrală, respectiv Banca Națională a României. În calculul cerințelor de capital pentru acoperirea riscului de credit, instituțiile de credit pot utiliza, pentru determinarea valorii ponderate de risc a expunerilor, fie abordarea standard, fie abordarea bazata pe modele interne de rating, cu condiția ca aceasta să fie aprobată în prealabil de către Banca Națională a României.

Fisiere in arhiva (1):

  • Definirea si cuantificarea riscului de credit.docx

Bibliografie

1. Darrel Duffie, Kenneth J. Singleton, Credit risk – princing, measurement and management, Princeton University Press, 2003;
2. Gabriela Cornelia Piciu, Riscul în economie – aplicații în domeniul financiar bancar, Editura Economică, București, 2008;
3. Ioan I. Trenca, Annamaria Benyovzky, Riscul portofoliului de credite bancare – soluții de management, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2011;
4. Petru Prunea, Riscul în activitatea economică. Ipostaze. Factori. Modalități de reducere, Editura Economică, București, 2003;
5. Sorin Gabriel Anton, Gestiunea riscurilor financiare – abordări teoretice și studii de caz, Editura UAIC, Iași, 2009.