Definirea și cuantificarea riscului valutar

INTRODUCERE

Riscul reflectă în general posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a fi puși în fața unui pericol, iar valuta este cuvântul care se poate folosi drept sinonim pentru toate monedele lumii în cadrul unei țări, mai puțin moneda din țara respectivă. Cele două cuvinte combinate formează riscul valutar, ceea ce am dezbătut noi în următoarele pagini.

Riscul mai poate fi văzut și ca o asumare a unui fapt care se poate întâmpla în urma unei acțiuni, astfel riscul valutar poate fi văzut ca și capacitatea unei entități de a-și asuma acest risc valutar, mai exact puterea sau abilitatea acelei entități de a face ceva pentru a minimiza acest risc astfel încât să fie destul de mic încât să poată fi asumat.

Riscul valutar este acea acțiune care ne poate pune în pericol atunci când jonglăm cu diferite valute. Pentru ca întreprinderile să nu ajungă în insolvabilitate sau chiar faliment, folosesc diferite metode pentru a se feri acest tip de risc. Așadar, în cele ce urmează am explicat atât conceptul de risc, cât și măsurile pe care firmele le pun în practică pentru a putea prospera și evolua. Pe lângă toată această teorie, vom găsi și o parte practică în care am transpus tot ceea ce spune teoria pentru o mai bună înțelegere a noțiunilor și am încheiat cu concluziile și părerile noastre în urma acestui studiu.

CAPITOLUL I - CONCEPTUL DE RISC VALUTAR ȘI ASPECTELE SALE GENERALE

În activitățile financiar-monetare internaționale, problemele legate de asigurarea și determinarea riscurilor sunt generate de consecințele și natura sistemului ratelor fluctuante, ceea ce înseamnă risc valutar.

Prin noțiunea de risc valutar întelegem posibilitatea unei pierderi sau a unui câștig din contracte comerciale internaționale, datorate modificărilor valorice la nivelul etaloanelor monetare, determinate de influiențe ale factorilor monetari, economici, financiari, politici și sociali, înregistrate în perioada cuprinsă între data încheierii contractului comercial și data scadenței.

Cu alte cuvinte, exportatorii suportă riscul valutar dacă la data scadenței valuta din contractul comercial este depreciată față de data încheierii contractului. De asemenea, importatorii suportă riscul valutar în cazul în care la data scadenței valuta din contract este apreciată față de data încheierii contractului.

Efectele generate de aceste modificări ale cursului valutar, impun luarea unor măsuri concrete în încercarea de a se evita sau chiar elimina pierderile sau de a specula posibilele avantaje. Aceste măsuri pot fi contractuale și anume: varianta alegerii valutei din contract, clauza valutară sau clauza de revizuire a prețurilor, sau masuri extracontractuale precum: creditele paralele, operațiuni la termen, hedgingul valutar sau operațiuni de acoperire pe piețe derivate.

1.1 Masurile contractuale de atenuare a efectelor negative generate de riscul valutar

Masurile contractuale de atenuare a efectelor negative generate de riscul valutar ce se regăsesc în contractele comerciale internaționale sunt:

a. Clauza aur - se referă la aprecierea conținutului în aur al monedei ce se folosea în momentul încheierii contractului deoarece plata se făcea la noul raport de schimb ce era rezultat din modificarea conținutului în aur(în caz că se întâmpla asta). De menționat este faptul că această clauză s-a folosit doar până în anul 1971, în contractele comerciale internaționale, ulterior renunțându-se „la definirea valorilor paritare ale monedelor în aur” .

b. Clauza valutară - presupunea corelarea dintre valuta de contract și o valută mai stabilă; cursul dintre cele două valute este dat de către contractul comercial internațional ce prevede că, în cazul în care se modifică raportul de schimb dintre valute peste o anumită limită până la scadență, plata se va face după noul raport.

Pentru a afla variația cursului valutei avem nevoie de următoarea formulă:

K=(CV1-CV0)/CV0

Unde: K - coeficient;

CV1 - cursul valutar din momentul plății;

CV0 - cursul valutar din momentul încheierii contractului.

Ulterior vom afla suma de plată la scadență, astfel:

S1=S0(1+K)

Unde: S1 - suma de plată la data scadenței;

S0 - valoarea de la data încheierii contractului;

K - coeficient.

c. Clauza coșului valutar - este deosebită datorită faptului că valuta din contractul comercial internațional este formată din mai multe valute. Această clauză este specială dacă privim din perspectiva abaterii cursurilor dintr-un coș: este mai moderată grație faptului că unele dintre efectele negative ale unor valute se compensează cu unele pozitive ale altor valute.

d. Clauza Drepturilor Speciale de Tragere sau prescurtat clauza DST, aceasta constă în „raportarea valutei din contractul comercial internațional la Drepturile Speciale de Tragere” , dar și recalcularea drepturilor și a obligațiilor contractuale în cazul în care se modifică cursul de schimb la scadență, față de cursul de la data încheierii contractului.

e. Clauza de revizuire a prețurilor - este folosită pentru a atenua efectele ce rezultă din modificarea prețurilor de la data la care se încheie contractul până la momentul în care se încasează contravaloarea mărfurilor contractate.