Delimitări conceptuale cu privire la Uniunea Europeană

Capitolul I - CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

Secţiunea I - Scurt istoric

1. Premizele ideilor de unitate europeană

Construcţia europeană la care asistăm, privită din punctul de vedere istoric, a fost pregatită de generaţii de scriitori, filozofi, istorici, poeţi, jurişti, politologi.

Conceptul de unitate a Europei este considerat ca fiind foarte vechi, găsindu-şi originea încă în perioada antichităţii, când cuceririle romane au fost considerate ca manifestări ale unei astfel de tendinţe.

Se poate spune că primele doctrine ale unităţii europene s-au născut la sfârşitul Evului Mediu chiar dacă, iniţial perioada a fost caracterizată printr-o divizare politică din cauza incapacităţii succesorilor lui Carol cel Mare şi agravată de conflicte religioase, economice şi de altă natură. Au urmat şi alte încercări de refacere a unitaţii europene chiar dacă acestea nu au dus în mod automat la uniformitate ci, dimpotrivă, la o diversitate care se bazează însă pe acelaşi model e a gândi, simţi şi acţiona.

Încă din secolul al XV-lea, în 1464, regele Boemiei, Georges de Podiebrad propunea regelui Franţei Louis XI constituirea unei confederaţii eoropene care să fie dotată cu instituţii comune, cum ar fi o adunare în cadrul căreia să se voteze cu majoritate simplă şi deasemenea, o Curte de Justiţie, un buget federal şi o forţă armată comună. Aceste manifestări constituie o dovadă reală a vechimii şi permanenţei speranţei în unitatea Europeană.

Dacă secolul al XIX-lea a prefigurat unitatea europeană şi a cunoscut chiar naşterea ideii de “Statele Unite ale Europei”, totuşi nu a putut să împiedice două războaie mondiale în prima jumătate a secolului al XX-lea – care au început prin a fi adevărate războaie civule europene, declanşate pe fondul renaşterii naţionalismului şi apoi al totalitarismului.

Izbugnirea primului război mondial a fost de natură să producă în final o stare de fapt care adus la înrăutăţirea situaţiei ţărilor vest-europene (excepţie făcând Anglia) şi la exiistenţa a două state care dominau din punct de vedere politic: Statele Unite ale Americii şi U.R.S.S.

La sfarşitul anului 1918, când s-au spulberat şi ultimii nori ai războiului, aproape toată Europa zăcea în ruine. Bilanţul războiului a fost tragic, peste 10 milioane de persoane au fost ucise.

După primul război mondial ideea unei federaţii europene a fost preluată de către contele Coudenhove-kalergi, în special în lucrarea “Pan-Europe”, în care prevedea constituirea unei federaţii europene fondată pe limitări de suveranitate consimţite de statele europene. Ca urmare a unui congres ţinut la Viena în 1926, contele a creat o mişcare numită “Uniunea Pan Europeană” pentru a-şi evidenţia acest proiect. Cu această ocazie s-a adoptat un manifest Pan – European care prevedea principalele direcţii ale unei confederaţii europene: garantarea egalităţii , securităţii şi suveranităţii confederale, crearea de alianţe militare; înfăptuirea uniunii vamale; stabilirea unei monede unice comune, punerea în valoare în comun a coloniilor statelor membre, respectarea civilizaţiilor fiecărui stat; protejarea minorităţilor naţionale, iar pe plan internaţional se prevedea colaborarea cu alte state în cadrul Societăţii Naţiunilor. Au existat mai multe mişcări în perioada interbelică precum Uniunea economică şi vamală europeană sau Federaţia pentru înţelegere europeană.

O altă concepţie de uniune europeană este considerată a fi reprezentată de politica promovată de Hitler în timpul celui de-al doilea război mondial, bazată pe forţă, violenţă şi voinţă unilaterală. Acestei ideologii i s-a opus însă o alta, menită să corespundă intereselor naţionale ale statelor europene, bazată pe acceptarea liber consimţită a acestei uniuni. În acest sens au apărut diferite idei, mişcări şi publicaţii care se declarau în favoarea ideilor federaliste europene: Leon Blum (1939), Mişcarea Federalistă Europeană, fondată de Altiero Spinelli şi Ernesto Rossi; mişcarea “Combat” din Franţa (1941), între fondatori căreia se aflau Henri Frenaz, Albert Camus, Edmond Michelet ş.a.

După cele două războaie mondiale anumiţi factori influenţează în mod determinant construcţia europeană:

pe de-o parte, divergenţele dintre Est şi Vest, care au devenit acute la sfârşitul anului1947, a creat sentimentul unei ameninţări grave şi iminente pentru Europa Occidentală, astfel fiind nevoie de protecţia Statelor Unite.