Determinarea riscului și a pragului de semnificație în cadrul auditului financiar al unei entități

“Auditul financiar este ca mirosul de gaz: este rareori agreabil, dar poate, de regulă, să evite explozia”.

Jacques Renard

1. INTRODUCERE

Timpul pe care îl trăim este caracterizat de ample procese de reformă economică şi financiară, ale căror obiective le reprezintă promovarea şi implementarea unor metodologii armonizate cu bună practică pe plan european şi mondial. Din acest punct de vedere, auditul este un domeniu de vârf al teoriei şi practicii economico- financiare.

Auditul reprezintă examinarea de către o persoană independentă şi competentă a fidelităţii reprezentărilor contabile şi financiare, fiind cheia de bază pentru probitatea şi credibilitatea tranzacţiilor economice.

Auditorul trebuie să planifice și să desfășoare angajamentul de audit astfel încât să reducă riscul de audit până la un nivel acceptabil de scăzut care să fie consecvent cu obiectivul unui audit. Aici intervine pragul de semnificație al auditului.

Auditorul reduce riscul de audit prin crearea și efectuarea unor proceduri de audit prin care să obțină probe de audit suficiente și adecvate, pentru a fi capabil să contureze concluzii rezonabile pe care să fundamenteze o opinie de audit. Certificarea rezonabilă este obținută atunci când auditorul a redus riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut.

În acest context, devin extrem de importante, așadar, conceptele de risc în audit și prag de semnificație, pe care le vom trata în continuare.

2. RISCURILE DE AUDIT. DETALIEREA RISCULUI INERENT

Riscul de audit este o funcție a riscului unor denaturări semnificative în situațiile financiare și a riscului ca auditorul să nu detecteze o astfel de denaturare. Legislația stabileşte standarde şi oferă instrucţiuni pentru obţinerea înţelegerii sistemelor de contabilitate şi a celor de control intern, precum şi a riscului de audit.

Controlul obiectivelor în cadrul unui audit financiar este planificat în funcţie de factorii de risc şi de importanţa relativă a acestora, care diferă de la o întreprindere la alta . În acest context, există mai multe categorii de riscuri în auditul financiar, care pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii.

a). În funcție de posibilitatea de a se produce există:

- riscuri potențiale;

- riscuri posibile.

b). În funcție de caracteristicile proprii entității, riscurile generale specifice entității se referă la:

- riscurile legate de situația economică a înteprinderii;

- riscurile legate de organizarea generală a întreprinderii;

- riscuri legate de natura structurilor și regulilor;

- riscuri legate de calitatea gestiunii;

- riscuri legate de sistemul contabil și sistemul intern, bine organizate și aplicate;

- riscuri legate de atitudinea conducerii.

c). În funcție de natura operațiunilor tratate în contabilitate și a riscurilor atașate acestora avem :

- riscurile legate de date repetitive;

- riscurile legate de date punctuale complementare celor repetitive;

- riscuri legate de date excepționale din operațiuni de natură excepțională.

Mai există și alte categorii de riscuri:

- riscuri legate de conceperea și functionarea sistemelor;

- riscuri legate de procedeele și domeniile semnificative alese de auditor.

Din alte puncte de vedere, există următoarele categorii de riscuri:

- riscuri legate de situaţia economică a întreprinderii;

- riscuri legate de organizarea generală;

- riscuri legate de atitudinea conducerii.

Riscul pe care şi-l asumă auditorul de a nu detecta erorile sau fraudele şi să formuleze o opinie eronată reprezintă riscul de audit. Pentru ca activitatea de audit a unei societăţi să fie eficientă trebuie ca RA <5%.

Riscul de audit este explicat prin importanța a trei tipuri de riscuri componente. Acestea sunt riscurile cele mai importante care trebuie avute în vedere în activitatea de audit.

RA = Ri x RC x RN; RA = RI x RNNE x (RC x RNE);

în care: RA - riscul de audit; RI - riscul inerent (general și specific); RC - riscul de control; RN - riscul de nedetectare; RNNE - riscul de nedetectare neasociat eșantionării; RNE - riscul de nedetectare prin eșantionare.