Dezvoltare durabilă - perspectivele dezvoltării turismului montan în județul Prahova

1.Introducere

Calitatea mediului inconjurator constituie astazi una dintre cele mai stringente probleme globale ale omenirii,deoarece nu mai este vorba numai de conservarea cadrului natural,ci de supravietuiurea specie umane.

Conceptul dezvoltarii durabile a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insusi este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1992, dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro.

Durabilitatea pleaca de la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse. Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii. Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul anilor 70. In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data in mod serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In 1983, isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite.

2.Dezvoltare durabila – abordare conceptuala

Conceptul de dezvoltare sustinuta(sustenabila) sau durabila apartine teoriei noi a dezvoltarii economice,ea insasi ramura relative noua a teoriei economice generale de care s-a desprins ca un corp theoretic autonom la nivelul anilor 1950 – 1960.

În dimensiunea să globală, dezvoltarea umană integrează ca determinanţi semnificativi: îngrijirea sănătăţii, educaţia, religia, participarea economică, socială şi politică. Astăzi se foloseşte noţiunea de dezvoltare umană durabilă, însemnând exprimarea largă a opţiunilor şi utilizarea capacităţii oamenilor, urmare a modelării capitalului uman, astfel încât aceştia să fie capabili să contribuie la satisfacerea necesităţilor generaţiilor prezente, fără să compromită satisfacerea necesităţilor generaţiilor viitoare.

Ca orice concept, dezvolatarea durabila a fost definita in feluri diferite dar cea mai clara este cea aparută în Raportul comisiei Brundtland - o formă de dezvoltare durabilă care să îndeplinească nevoile prezente fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi îndeplini propriile nevoi.).

Raportul Brundtland identifica problemele ambilentale cele mai inportante care ameninta direct dezvoltarea unui numar mare de tari: cresterea demografica excesiva,despaduririle si pasunatul excesiv care provoaca desertificari importante,distrugerea padurilor tropicale care ameninta speciile vegetale si animale,exploatarea combustibili fosili si despaduririle care provoaca efectul de sera si perturba climatul intregii planete ,ploile acide care ameninta ansamblul ecosistemelor acvatice si forestiere,eroziunea stratului de ozon al atmosferei,etc.

Abordarile dezvolatrii durabile sunt si ele multiple insa toate sunt de acord cu necesitatea unei startegii care sa imbine armonios obiectivele economice, sociale si ecologice.

Obiectivul general al dezvoltării durabile este acela de a găsi un optim al interacţiunii dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic într-un proces dinamic şi flexibil de funcţionare. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltări de lungă durată care poate fi susţinută de cele patru sisteme. Pentru ca modelul să fie operaţional, trebuie ca această susţinere sau viabilitate să fie aplicabilă la toate subsistemele ce formează cele patru dimensiuni ale dezvoltării durabile, adică plecând de la energie, agricultură, industrie şi până la investiţii, aşezări umane şi biodiversitate.

Indicatori ce caracterizeaza dezvoltarea durabila

Incontestabil, principalul indicator ce caracterizează dezvoltarea umană într-o ţară este Indicele Dezvoltării Umane(IDU). De asemenea sunt necesari o serie de alţi indicatori care să reflecte profilul dezvoltării umane, zonele fierbinţi ale acesteia, disparităţile şi ierarhizarea teritorială a dezvoltării umane, evoluţiile în dezvoltarea umană şi fenomenele de slăbire a edificiului social.

Nu trebuie neglijate migraţia şi disparităţile sat-oraş, condiţia femeii, ecartul femei-bărbaţi, supravieţuirea şi dezvoltarea copilului, sănătatea şi infrastructura acesteia, formarea capitalului uman şi educaţia, paralel cu infrastructura învăţământului. Sunt necesari o serie de indicatori care să caracterizeze cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, cultura şi comunicarea între oameni, ocuparea forţei de muncă, şomajul, participarea populaţiei la activitatea economică precum şi accidentele de muncă.

Profilul demografic, condiţiile de locuit, urbanizarea şi infrastructura urbană, infrastructura generală, veniturile şi producţia, resursele naturale şi mediul înconjurător sunt tot atâtea aspecte ce trebuie reflectate cu o serie de indicatori corespunzători.