Dezvoltarea Durabilă

1.Continutul si principalele obiective ale dezvoltării durabile

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural.O altă definitie a dezvoltării durabile o reprezintă capacitatea de a satisface necesitătile populatiei actuale fără a compromite sansa generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesităti.

Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de intensa exploatare industriala a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi cauta în primul rând prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calităţii vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi social. Obiect al dezvoltării durabile este acum şi preocuparea pentru dreptate şi echitate între state, nu numai între generaţii.Dezvoltarea durabilă a umanitătii trebuie să asigure mentinerea si îmbunătătirea conditiilor de viată, pentru cât mai multi din membrii societătii,aceasta presupunâand o crestere economică în concordantă cu cerintele echilibrului ecologic si cu întreaga dezvoltare umană

Conform raportului Brundtland (1992), ,,dezvoltare durabilă este concepută în viziunea reconcilierii dintre economie si mediul înconjurător, ca o nouă cale de dezvoltare care să sustină progresul uman nu numai în câteva locuri si pentru câtiva ani, ci pentru întreaga planetă si pentru un viitor indelungat

O organizatie direct implicată în realizarea acestui proiect, care a adoptat si a concretizat continutul conceptului de dezvoltare durabilă, o reprezintă ONU. Un bun exemplu il constituie sectorul pescuitului maritim,cunoscut pentru importanta sa pentru umanitate atat in ceea ce priveste pentru asigurarea hranei cât si in ceea ce priveste locurile de muncă generate si beneficiile economice obtinute.În acest caz, perspectiva dezvoltării durabile este limitată nu numai de disponibilitătile de resurse naturale, ci si de existenta unore tehnici si tehnologii capabile sa asigure utilizarea lor eficientă.Se consideră că o dată cu îmbogătirea cunostintelor si cu dezvoltarea pescuitului, umanitate incepe să înteleagă ca aceste resurse sunt regenerabile, nu insa si infinite.Ele trebuie gestionate corect pentru a contribui la bunăstarea nutritională, economică si socială a populatiei pe termen lung.

Există două modele de dezvoltare: economia concurentială sau de piată si economia planificată,centralizată;cel de-al doilea model a dispărut cu timpul,datorită ineficientei economice, în prezent functionând primul sistem atat cu avantaje cat si cu dezavantajele aferente: săracie crescândă, somaj, deteriorare a mediului înconjurător.

Analiza dezvoltării durabile se face pe baza interdependentei sistemelor economic-social-ecologic.Desi nu se poate vorbi despre o ierarhie a celor 3 sisteme, se consideră că cel ecologic este cel mai complex din următoarele puncte de vedere:

- are o dimensiune globală, planetară (nu tine seama de granite)

- a preexistat aparitiei omului pe Terra

- include existenta omului, prin componenta sa biotică

- procesele economice au loc in cadrul acestui sistem si se desfătoară pe baza resurselor acestuia

- preia ineficientele din celelalte două sisteme

Conform Raportului Brundtland, dezvoltării durabile i se pot atasa doua categorii de obiective: generale sau fundamentale ( cu caracter permanent) si preliminare ( cu caracter temporar)

Obiectivele generale ale celor trei sisteme componente ale dezvoltării durabile:

- obiective economice: maximizarea cantitătii de bunuri si servicii produse la nevilul tehnosferei, maximizarea eficientei utilizării fluxurilor de resurse minerale, biologice, de energie si informatii, adaptarea tehnologiilor la fluxurile de resurse minerale si reprocesarea deseurilor.