Dezvoltarea Durabilă a Turismului

Introducere

În linii mari, prezenta lucrare se referă la modul în care se poate dezvolta turismul românesc, aflat la începutul unei perioade de tranziţie, o dată cu alinierea ţării noastre la standardele europene. Ataşarea termenului “durabil” la conceptul de “dezvoltare” nu face altceva decât să îngreuneze acest proces de valorificare a potenţialului turistic de invidiat deţinut de ţara noastră. Amprenta pusă de programul de dezvoltare pe comunităţile locale printr-un impact benefic, şi relaţiile cu mediul înconjurător sunt necesar de luat în considerare atât în momentul începerii, cât şi dintr-o perspectivă pe termen lung.

Durabilitatea propune obiective, de care planul de dezvoltare ţine cont atunci când utilizează în mod raţional resursele regenerabile, şi menţine la parametri optimi pe cele neregenerabile existente, astfel încât să permită satisfacerea nevoilor generaţiilor viitoare.

Pentru a înlesni modalităţile de aplicabilitate a programului de dezvoltare durabilă, am restrâns aria de acoperire turistică la nivelul judeţului pe care credeam că îl cunosc îndeaproape (oraşul meu natal fiind Piteşti – reşedinţa judeţului Argeş). Cu prilejul căutărilor şi analizelor concepute pe zona argeşeană, am desluşit obiective turistice de o importanţă naţională (dacă nu unicat), de care nu se poate spune că eram străin, ci doar că nu eram conştient că se află pe teritoriul judeţului “meu”.

Din acest motiv, am pornit într-o încercare proprie de a promova o imagine de marcă a potenţialului judeţului Argeş, care să confere zonelor de atracţie o puternică identitate la nivel naţional şi european. Am acceptat provocarea de a alege din numeroasele puncte argeşene de interes turistic pe cel care prezintă cel mai ridicat grad potenţial de valorificare durabilă a turismului; şi anume zona Cumpăna, aşezată la confluenţa mai multor obiective turistice argeşene: o arteră principală şi importantă la nivel naţional – Transfăgărăşanul – conduce turistul, după ce a “bifat” Mănăstirea Curtea de Argeş, spre lacul de acumulare Vidraru (pe al cărui mal se află amplasată cabana Cumpăna), şi mai departe găsind refugiu lângă cascadele Bâlea şi Capra.

Amenajarea unei staţiuni montane complet noi, care să facă faţă fluxului de turişti redirecţionaţi din partea Văii Prahova, este un test aplicat potenţialului turistic de dezvoltare durabilă a spaţiului argeşean. Vă voi lăsa în continuare să apreciaţi dacă proiectul trece testul, dacă acest mic pas poate duce la îndeplinirea dorinţei mele de a conferi turismului din judeţului Argeş o imagine puternică şi durabilă.

CAPITOLUL I. TURISMUL ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ. CONCEPTE ŞI DEFINIŢII

Turismul, devenit astăzi o adevărată industrie a călătoriilor la nivel mondial, reprezintă cel mai dinamic sector de activitate. Acţiunea turismului se manifestă pe o multitudine de planuri, de la stimularea dezvoltării economice la perfecţionarea structurii sociale, de la valorificarea superioară a resurselor la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.

Multiplele sale conexiuni şi implicaţii în plan economic, social, cultural şi politic, rolul său activ în societate, pe de o parte, şi transformările sale ca fenomen, pe de alta, argumentează actualitatea preocupărilor pentru cunoaşterea conţinutului turismului, a sensibilităţilor şi incidenţelor sale, pentru descifrarea mecanismelor de funcţionare .

Dezvoltarea durabilă, în sens restrâns, presupune o dezoltare a turismului într-un sens general; trebuie găsite acele căi de creştere economică, concomitent cu utilizarea raţională a resurselor naturale, astfel încât resursele regenerabile să poată fi menţinute, iar cele neregenerabile să fie folosite într-un ritm care să ţină seama de nevoile generaţiilor viitoare.

1.1. Turismul - activitate economico-socială

Turismul este considerat, în primul rând, o formă de recreere alături de alte activităţi şi formule de petrecere a timpului liber. Clarificarea conceptului de turism presupune şi definirea subiectului călătoriei şi a turistului. Definiţia turismului acoperă mai multe categorii de vizitatori:

• turişti: vizitatori temporari ce stau cel puţin 24 de ore în ţara vizitată şi ale căror motive de călătorie pot fi grupate în: loisir (recreere, sănătate, sport, odihnă, studii sau religie), afaceri, familie, misiuni şi reuniuni;

• excursionişti: vizitatori temporari, ce călătoresc pentru propria plăcere şi stau mai puţin de 24 ore în ţara vizitată;

• călătorul în tranzit: orice persoană care traversează o ţară, chiar dacă rămâne mai mult de 24 de ore, cu condiţia ca opririle să fie de scurtă durată şi/sau să aibă alte scopuri decât cele turistice;

• turistul intern: acea persoană care vizitează un loc, altul decât acela unde îşi are domiciliul obişnuit, în interiorul ţării sale de reşedinţă, pentru orice alt motiv decât acela de a exercita o activitate remunerată, efectuând un sejur de cel puţin 24 de ore.

Turismul reprezintă ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara locului de reşedinţă, atât timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate de stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare.

Ramură a economiei naţionale, turismul are o serie de funcţii complexe, reunind în acelaşi timp, un ansamblu de bunuri şi servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obişnuit, pe o perioadă mai mică de un an şi al căror motiv principal este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate în interiorul locului vizitat.

O factor determinant al turismului îl reprezintă ansamblul resurselor turistice, care sunt componente ale mediului natural şi antropic, şi care, prin calităţile şi specificul lor, sunt recunoscute, înscrise şi valorificate prin turism, în măsura în care nu sunt supuse unui regim de protecţie integrală. Resursele turistice pot fi:

• naturale: elemente geomorfologice, de climă, de floră şi de faună, peisaje, zăcăminte de substanţe minerale şi alţi factori;

• antropice: monumente arheologice, situri arheologice, monumente, ansambluri de arhitectură, monumente şi memoriale, monumente tehnice şi de artă, muzee, elemente de folclor şi artă populară.

Termenul de potenţial turistic este echivalentul fondului turistic: totalitatea atracţiilor turistice ale unei zone, fie ele naturale sau antropice, care, prin atractivitatea ce le caracterizează, determină orientarea fluxurilor de turişti. Patrimoniul turistic include, pe lângă fondul turistic, dotările tehnico-edilitare şi serviciile turistice ; se referă la resursele turistice şi structurile realizate în scopul valorificării lor prin activităţi de turism. Astfel, apare structura de primire turistică, adică orice construcţie şi amenajare destinată, prin proiectare şi execuţie, cazării, servirii mesei, agrementului, transportului special, tratamentului balnear, împreună cu serviciile aferente, destinate turiştilor.

Structurile de primire turistică includ:

• structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanţă, campinguri, camere de închiriat în locuinţe familiale, nave fluviale şi maritime, pensiuni turistice şi agroturistice şi alte unităţi cu funcţiuni de cazare turistică;

• structuri de primire turistică cu funcţiuni de alimentaţie publică: unităţi de alimentaţie din incinta structurilor de primire cu funcţiuni de cazare, unităţi de alimentaţie publică situate în staţiuni turistice, precum şi cele administrate de societăţi comerciale de turism, indiferent de amplasament: restaurante, baruri, unităţi tip fast-food, cofetării, patiserii etc;

• structuri de primire turistică cu funcţiuni de agrement: cluburi, cazinouri, săli polivalente, instalaţii şi dotări specifice agrementului turistic;

• structuri de primire turistică cu funcţiuni de transport: transport rutier: autocare, transport feroviar: trenuri; transport fluvial şi maritim: vapoare,transport pe cablu: telecabine, teleschi;

• structuri de primire turistică cu funcţiuni de tratament balnear: unităţi de prestări de servicii pentru tratament balnear, componente integrate sau arondate complexurilor de turism balnear: clădiri care includ în acelaşi edificiu, sau în edificii legate fizic sau funcţional, structuri turistice de primire turistică (de cazare, de alimentaţie şi de tratament balnear, eventual de agrement).

Oferta turistică grupează ansamblul resurselor economice mobilizate în calitate de factori ai producţiei turistice, respectiv: potenţialul turistic, echipamentul de „producţie” a serviciilor turistice, diversitatea bunurilor materiale (industriale, alimentare) destinate consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţile specifice turismului, infrastructura turistică şi condiţiile de comercializare (preţ, înlesniri).

Deci, oferta turistică înglobează totalitatea serviciilor prin care este pus în valoare patrimoniul turistic, prin utilizarea de personal specializat. Apare aici produsul turistic, un complex de bunuri materiale şi de servicii, concentrate într-o activitate specifică.

Acesta este oferit sub formă de pachete de servicii: combinaţie prestabilită a cel puţin două din elementele următoare: cazare, alimentaţie, transport, tratament balnear, agrement, alte servicii reprezentând o parte semnificativă din pachet, atunci când sunt vândute sau oferite spre vânzare la un preţ global şi atunci când aceste prestaţii depăşesc 24 de ore.