Dezvoltarea durabilă - Element cheie al politicii comunitare privind mediul înconjurător

Conceptul de dezvoltare durabilă (sustenabilă) s-a conturat în timp, pe parcursul mai multor decenii, în cadrul unor dezbateri științifice aprofundate pe plan internațional și a căpătat valențe politice precise în contextul globalizării. În istoria recentă, primul semn care demonstrează faptul că evoluția economică și socială a statelor lumii cât și a omenirii în ansamblu nu mai pot fi separate de consecințele activității umane asupra cadrului natural, au fost menționate, dezbătute și analizate în raportul din 1972 al Clubului de la Roma intitulat Limitele creșterii (Raportul Meadows). Documentul sintetiza informațiile privind evoluția a cinci parametri: creșterea populației, impactul industrializării, efectele poluării, producția de alimente și tendințele de epuizare a resurselor naturale,insinuând ca și concluzie faptul că modelul de dezvoltare practicat în acea perioadă nu poate fi susținut pe termen lung.

Problematica raporturilor dintre om și mediul natural a început să iși faca din ce în ce mai mult simțită prezența și a intrat în preocupările comunității internaționale începând cu prima Conferință a ONU asupra Mediului (Stockholm, 1972), concretizându-se în lucrările Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare, în 1985. Raportul acestei Comisii, prezentat în 1987 de G. H. Bruntdland sub sloganul: ,,Viitorul nostru comun” a oferit prima definiție acceptată a dezvoltării durabile ca fiind „o dezvoltare care satisface nevoile generației actuale fără a compromite șansele viitoarelor generații de a-și satisface propriile nevoi”.

Conceptul de dezvoltare durabilă reprezintă rezultatul unei abordări complexe a factorilor politici și decizionali, în care protecția mediului și creșterea economică pe termen lung sunt considerate complementare și reciproc dependente. De la acest punct, problemele complexe ale dezvoltării durabile au căpătat o dimensiune politică globală, fiind abordate la Conferința Mondială pentru Mediu și Dezvoltare Durabilă de la Rio de Janeiro (1992), la Sesiunea Specială a Adunării Generale ONU, la adoptarea Obiectivelor Mileniului (2000) și la Conferința Mondială pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg (2002) la cel mai înalt nivel. S-au conturat, astfel, programe palpabile de acțiune la nivel global și local conform maximei „să gândim global și să acționăm local”.

În cadrul acestui proces au fost adoptate o seamă de convenții internaționale care stabilesc obligații clare din partea statelor și termene stricte de implementare privind modificările climatice, conservarea biodiversității, protejarea fondului forestier și zonelor umede, îndrădirea folosirii anumitor produse chimice, accesul la informații cu privire la starea mediului și altele, care zugrăveste un spațiu juridic internațional pentru aplicarea în practică a preceptelor dezvoltării durabile.

Pornind de la aceste premize, am elaborat prezenta lucrare de licență, ce conține, pe lângă problematica cunoștințelor teoretice acumulate în cei trei ani de studiu aprofundat și o temă practică, concretă, bazată pe un studiu de caz.

Tema acestei lucrări o constituie, Dezvoltarea durabilă - element cheie al politicii comunitare privind mediul înconjurător, subiect ce are o importanța deosebită pentru evidențierea factorilor de influență în vederea luării deciziilor ce se impun pentru perioada următoare. Scopul acestei lucrări este de a trage un semnal de alarmă in ceea ce privește dezvoltarea durabilă, cât și a obligației noastre ca și cetățeni ai Uniunii Europene de a proteja mediul înconjurător.

Capitolul I

ABORDAREA DEZVOLTĂRII DURABILE

ÎN CONTEXT EUROPEAN

1.1. Scurt istoric al evoluției conceptului dezvoltării durabile

Cea mai sonoră definiție a dezvoltării durabile este cea propusă 1987 de către Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare, și anume aceea potrivit căreia: ,,dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care corespunde necesităților prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi".

Conceptul dezvoltării durabile are la bază trei componente: mediul încojurător, societatea și economia. În momentul actual, aceste 3 domenii nu sunt corelate astfel încât să se ajungă la un echilibru durabil. Din păcate de prea puține ori se ține cont de impactul negativ asupra mediului sau societății, atunci când sunt luate decizii economice, și de cele mai multe ori, prosperitatea economică se obține cu efecte dezastruoase pentru mediu și/sau cu prețul exploatării forței de muncă.

În fapt, conceptul de “dezvoltare durabilă” însumează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-economica, al căror fundament primordial îl reprezintă asigurarea unui echilibru între sistemele socio-economice și elementele capitalului natural.

Dezvoltarea durabilă urmărește și încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situație în care se regăseste un raport de tipul om/mediu, fie că e vorba de mediu înconjurător, economic sau social.

Noțiunea de “dezvoltare durabilă” a luat naștere în urmă 30 de ani, ca un răspuns la apariția problemelor de mediu și a crizei resurselor naturale, în special a celor legate de energie. Conferința de la Stockholm din 1972 privind Mediul, este momentul în care se recunoaste că activitățile umane reprezintă principalul factor care contribuie la deteriorarea mediului inconjurator, ceea ce pune în pericol viitorul omenirii.

În 1983, își începea activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu și Dezvoltare (WCED), patronată de Brundtland, pe baza unei o rezoluții adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite. După doi ani mai târziu, în 1985 a fost descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, și prin Convenția de la Viena a început căutarea unor soluții pentru reducerea consumului de substanțe care dăunează stratului protector de ozon care înconjoară Planeta.

Termenul de “dezvoltare durabilă” a început să devină din ce în ce mai cunoscut în urma Conferinței internaționale privind mediul și dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro în vara anului 1992, cunsocută sub numele de “Summit-ul Pământului”, la care au participat reprezentanti din aproximativ 170 de state.

Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv și al Uniunii Europene, începând cu 1997, când a fost inclus în Tratatul de la Maastricht, iar în 2001 la summit-ul de la Goetheborg a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, căreia i-a fost adăugată o dimensiune externă la Barcelona în 2002.