Dezvoltarea economică

INTRODUCERE

De-a lungul întregii sale existenţe omul a încercat să-şi satisfacă nevoile cât mai bine. Acest proces a presupus un ansamblu de activităţi menite să-l ajute să-şi atingă scopul său. De aceea, el a trebuit să realizeze o dezvoltare permanentă a activităţii sale, atât din punct de vedere social, tehnic, cât şi economic.

Inevitabil, activitatea omului de a-şi satisface trebuinţele presupune existenţa unui cadru în care acesta să acţioneze. Astfel, omul s-a confruntat cu problema mediu-economie care s-a dovedit una globală cu un caracter complex şi multidimensional.

Ideea centrală a lucrării este rolul politicilor inovaţionale în dezvoltarea economică. Pornind de la teoria dezvoltării economice, de la modalitatea în care se reflectă în realitate procesul dezvoltării economice, în lucrare se încearcă explicarea raportului creştere-dezvoltare.

Prima parte prezintă o scurtă incursiune în istoria conceptului de dezvoltare economică, încercând să prezinte cât mai multe din valenţele acestui concept. Se prezintă ideile unor filosofi, oameni de ştiinţă, care au încercat să explice, în absenţa unor instrumente analitice, fenomene şi procese ce au devenit obiect de cercetare al ştiinţei economice cu mijloace corespunzătoare de abia în secolul nostru.

Economia nu este o ştiinţă izolată, ci se află în interdependenţă cu o multitudine de ştiinţe ale naturii, tehnicii şi social-umane. Astăzi este nevoie de o economie care să respecte principiile funcţionalităţii mediului, prin prisma tuturor componentelor sale

Inovaţia este procesul prin care o naţiune crează noi procese şi noi tehnologii, transformându-le în produse şi servicii noi utile pentru pietele globale fapt care duce la crearea de valoare pentru actorii economici şi la condiţii de viaţă superioare pentru membrii naţiunii.

Dezvoltarea economică

1.1Puncte de vedere privind teoria dezvoltării

Dezvoltarea economică a fost întotdeauna o preocupare a omenirii, continuând să fie, şi în prezent, o temă actuală. Cu toate acestea, delimitarea teoriei dezvoltării economice ca o ramură importantă a teoriei economice generale s-a făcut în anii 1950-1960.

Geneza ei poate fi urmărită de-a lungul istoriei gândirii economice, având un rol însemnat în stabilirea şi definirea conceptelor de bază ce însoţesc diferitele teze ale dezvoltării economice formulate în timp de numeroşi economişti.

Astfel, teoria dezvoltării economice a cunoscut mai multe paradigme, curente şi orientări, până la actuala concepţie a dezvoltării durabile, care reprezintă principala componentă a strategiilor şi politicilor promovate de organizaţiile internaţionale şi naţionale, ca şi de autorităţile guvernamentale din aproape toate ţările.

În literatura occidentală, la un moment dat, procesul de dezvoltare economică şi cel de creştere economică au fost identificate cu procesul de progres economic, deşi între primele două procese distincţia este făcută de latura calitativă a procesului dezvoltării economice ce apare în plus faţă de cel al creşterii economice.

Astfel, economistul englez A.W.Lewis, laureat al premiului Nobel pentru economie în 1979, în capitolul introductiv al lucrării sale, „Teoria creşterii economice”, spune că „subiectul esenţial al acestei cărţi este creşterea producţiei pe locuitor.” El vorbeşte despre economia dezvoltării ca un domeniu distinct, care examinează structura comportamentului dezvoltării în acele ţări în care producţia pe cap de locuitor este sub 2000 $, deşi, afirmă că în realitate există şi o economie a ţărilor dezvoltate.

Creşterea economică surprinde aspectele cantitative, dar nu numai la nivelul unui subansamblu, ci şi la nivelul economiei naţionale. Prin aceasta, Fr.Perroux asimilează creşterea economică cu sporirea venitului naţional. Dar, nu orice mărire a dimensiunii acestuia este sinonimă cu creşterea economică, ci numai cea durabilă, susţinută în timpul uneia sau mai multor perioade lungi. Prin aceasta el deosebeşte creşterea de expansiune, care desemnează un fenomen pe termen scurt.