Dezvoltarea economică în lipsa securității

In timp ce teoriile de dezvoltare economica sustin ca securitatea este indispensabila in cresterea economica, istoria zdruncinata de razboaie a Israelului nu a interferat cu crearea unei economii puternice, diversificate si moderne, o economie care rivalizeaza cu tari europene mai degraba decat cu cele din vecinatatea Israelului. Aceste referat ia in analizeaza factorii care au dus la succesul economic al Israelului in ciuda unei securitati fragile. Ma refer aici la tipurile de violenta cu care Israelul a interferat, la fluxul continuu de imigranti cu grad inalt de educatie care s-au alaturat acestei tari, influxul de capital strain cauzat de motive politice si dezvoltarea unui complex militaro-industrial robust si pasnic.

Incepand cu declararea independentei in Mai 1948, Israelul a dus sase razboaie, 2 Intifade, a facut fata unor continue acte de terorism, unui boicot economic si izolarii diplomatice intermitente. Este in prezent intr-o stare formala de razboi cu doi dintre vecinii ei (Siria si Libanul)si se afla intr-o stare de “pace rece” cu Iordania si Libanul, in ciuda tratatelor de pace. Ca efect toate granitele sunt inchise comertului. In general, este “oaia neagra” a Orientului Mijociu, lipsit de orice oportunitate de a beneficia de comertul generat de bogatia regional a petrolului, dar obligat sa suporte costurile traiului intr-un climat caracterizat de traficul de arme si instabilitate.

Fara doar si poate, Israelul are o economie diversificata, puternica si moderna care in anul 2000 a afisat un Produs Intern Brut de 104.1 miliarde de dolari, 40% repezentand exporturile de bunuri si servicii.

Nemaifiind clasificata ca “tara in curs de dezvoltare” de catre Banca Internationala, Israelul acum in varsta de 59 de ani este acum o tara cu o economie de clasa inalta si a fost categorisita ca fiind tara cu cea mai mare iesire pe pietele internationale de catre revista Foreign Policy. In ultimul deceniu, industria tehnologica a Israelului, pe locul doi dupa Silicon Valley din California (ca si multitudine a firmelor), a dus la crestere economica si a adus un influx masiv de investitori straini care au investit peste 4.4 miliarde de dolari numai in anul 2000.

Astazi Israelul este pe locul trei in lume ca numar de absolventi de facultate per capita, dupa S.U.A si Olanda. Are cel mai ridicat numar de oameni de stiinta in lume, cu 135 la 10.000 de cetateni(comparativ cu 85 la 10.000 in S.U.A) si publica cel mai mare numar de reviste stiintifice per capita. Conform unui studiu recent, aprox. 81% dintre israelieni au un telefon mobil, plasandu-se pe locul 6 in lume. Un alt studiu a relevat faptul ca 54% dintre israelieni au computer personal comparativ cu 42% in S.U.A.

Comparativ cu restul tarilor care si-au castigat independenta dupa Cel De-Al Doilea Razboi Mondial, succesul economic al Israelului a fost remarcabil si neasteptat. Pentru crearea unei economii industriale moderne care sa rivalizeze cu economiile din tarile vest-europene, Israelul a sfidat un intreg batalion de previziuni economice, cu precadere cea referitoare la indispensabilitatea securitatii in cresterea economica.

Fiind cunoscuta lipsa de securitate, cum a reusit Israelul sa atinga niveluri atat de inalte ale prosperitatii economice? Ce sta la baza neasteptatului succes economic al acestei tari?

In general, instabilitatea unei tari d.p.d.v economic poate fi separata in doua categorii: interna si externa. Factorii interne se refera la lege si ordine, si include greve si demonstratii de strada violente legate de instabilitatea politica si ilegitimitatea regimului. Factorii externi sunt reprezentati de armate sau grupuri militante straine si pot afecta securitatea atunci cand duc la raiduri ale granitelor sau invazii in toata regula.

Aceasta lucrare va trata termenul de securitate d.p.d.v al factorilor interni cat si externi care ameninta existenta si buna-stare a Israelului. Mai mult, in concordanta cu realitate multi-fatetata a conflictului Arabo-Israelian aceasta lucrare va analiza problemele de securitate d.p.d.v militar si economic.Ma voi referi la combinatia de factori conventionali si neconventionali, economici sau de alta natura care au ajutat Israelul sa treaca peste limitele pe care le impune lipsa securitatii.

Una dintre aceste limite, si de departe cea mai importanta, este ca inainte de atacurile teroriste sinucigase din 1990 mare parte din violenta asociata conflictului Arabo-Israelian n-a intrat pe teritoriul Israelului (violenta se situa inaintea liniei verzi care separa Israelul de West Bank si Fasia Gaza), fapt care lasa infrastructura economica a Israelului nevatamata.

In al doilea rand, lipsa securitatii nu au interferat cu valurile de imigranti evrei, acestea din urma fiind sustinute de motive non-economice in principal. Desi sarcina de a absorbi valurile de imigranti au secatuit bigetul de stat, in principal in primii ani si apoi dupa 1990, influxul de imigranti, inclusi fiind cei cu educatie inalta si cei specializati in diferite domenii, a creat rapid o piata domestica si resurse enorme de capital uman.

In al treilea rand, in parte datorita pozitiei militare precare, Israelul cel fara de resurse a atras mase enorme de capital strain motivat de motive politice mai degraba decat economice. Imprumuturi straine si transferuri de bani sub titulatura de donatii ale comunitatilor de evrei, reparatii din Germania si ajutorul economic si militar din S.U.A au facilitat atat dezvoltarea tarii cat si a standardului inalt de viata al cetatenilor ei.

Si, ca o ultima observatie, probabil si cea mai importanta, nevoile urgente de aparare ale Israelului au dat nastere unui complex militaro-industrial domestic care a devenit un inimitabil motor al cresterii economice, care a generat dezvoltarea tehnologica si care a adus venituri enorme din exporturi.

Bineinteles, acestia nu au fost singurii factori care au dus la succesul surprinzator al Israelului. Dar sunt cei esentiali in contextul dezvoltarii economice a Israelului in absenta securitatii. Din pura coincidenta, multe dintre aceste elemente sunt specifice aparitiei unui stat evreiesc post – Holocaust, punand sub semnul intrebarii repetarea experientei Israelului de catre alte piete in curs de dezvoltare. Oricum, cativa factori pe care nu-I voi dezvolta in acesta lucrare pot fi aplicabili oriunde, ma refer in special la decizia Israelului de a adopta o forma democratica de guvernare si a bazei sale puternice de capital social.