Dezvoltarea și Promovarea Serviciului de e-government în România și Impactul Său Asupra Mediului de Afaceri

Introducere

Una dintre cele mai frecvente întrebări referitoare la e-guvernare este „Ce este?”. Pentru că studierea şi aplicarea guvernării electronice se află într-o stare incipientă încă, o definiţie exactă este greu formulat pentru că diferitele puncte de vedere ale cercetătorilor referitor la ceea ce este cu exactitate conceptul de e-guvernare nu ajung la un numitor comun.

Ca terminologie, e-guvernarea sau e-guvernment îşi are sorgintea în construcţii lexicale ca e-mail, e-commerce, e-business care, ca fenomene, au precedat apariţia conceptului de guvernare electronică.

Guvernarea electronică acoperă toate aspectele guvernării, până la cel mai adânc nucleu al fiecărei entităţi guvernamentale şi inevitabil va deveni factor reformator pentru guvern şi procesul de guvernare.

Guvernarea electronică constă în interacţiunea dintre guvern, parlament şi alte instituţii publice cu cetăţenii prin intermediul mijloacelor electronice. Informarea asupra proiectelor de lege aflate în discuţie şi emiterea de păreri de către cetăţeni, plata taxelor de către contribuabili, completarea unor plângeri şi petiţii online reprezintă mijloace eficiente puse la dispoziţie de către stat pentru exercitarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.

Aşadar sensul implementării guvernării electronice este de sus în jos (de la stat la cetăţean).

„Guvernarea electronică reprezintă procesul de reinvenţie a sectorului public prin digitalizare şi noi tehnici de management a informaţiei, proces al cărui scop final este creşterea gradului de participare politică a cetăţenilor şi eficientizarea aparatului administrativ.”

Aceasta definiţie reuneşte, de fapt, cele 3 trăsături de bază ale guvernării electronice:

1) folosirea noilor tehnologii electronice în comunicare (email, chat, site-uri Internet etc.) sau paradigma tehnică;

2) aplicarea unor noi metode de management a informaţiei sau paradigma manageriala;

3) creşterea gradului de participare politică a cetăţenilor şi creşterea eficienţei aparatului administrativ sau paradigma funcţională.

Guvernarea electronică sau e-Government se afirmă din ce în ce mai mult ca o caracteristică majoră a noii societăţi bazate pe informaţie şi cunoştinţe.

Fenomenul este complex şi se referă la multiple conexiuni care există între autorităţi şi persoanele fizice şi juridice din societatea respectivă.

Administraţia publică este în prezent puternic influenţată de folosirea tehnologiilor moderne ale informaţiei şi comunicaţiilor. Folosirea acestor tehnologii oferă posibilitatea schimbării calitative a serviciilor oferite de administraţia publică cetăţenilor şi entităţilor organizatorice şi sociale. Începând cu eliminarea hârtiei şi continuând cu reducerea timpului de acces la resursele publice, aplicaţiile de e-Government câştigă încrederea cetăţenilor şi eficientizează serviciile publice contribuind major şi la democratizarea societăţii în ansamblu.

Evoluţia sistemelor e-Government a fost rapidă cu trecerea de la hârtie la baze de date şi de la proceduri manuale la sisteme informatice mari. Într-o primă fază, tot mai mulţi funcţionari au început să folosească diferite sisteme informatice. Treptat s-a trecut la procesul care se desfăşoară şi în prezent de interacţiune cu cetăţenii şi organizaţiile din teritoriul deservit.

Dezvoltarea e-Government a fost determinată în toate ţările şi de măsuri legislative privind servicii ale administraţiei publice oferite on-line care au coincis şi cu evoluţia rapidă a utilizării Internet.

Pentru autorităţile publice folosirea Internet aduce avantajele clasice ale disponibilităţii, informaţia pe site fiind oferită 24 de ore din 24, 365 zile pe an şi al accesibilităţii şi interacţiunii, persoanele interesate putând accesa informaţia şi efectua tranzacţiile de oriunde în lume au acces la Internet.