Dezvoltarea și Specializarea Serviciilor de Turism în România și Italia

Introducere

Serviciile reprezintă activităţi economice ce au ca rezultat un ansamblu de avantaje explicite şi implicite ce sunt obţinute de un utilizator pornind de la consumul de oferte comerciale de natură intangibilă.

Locul serviciilor în economie este rezultatul unui process evolutiv complex, al mutaţiilor înregistrate în viaţa economic şi socială. Astfel, dezvoltarea şi diversificarea structurilor economiilor lumii, amploarea cuceririlor ştiinţifice şi pătrunderea lor în realitatea de zi cu zi au favorizat afirmarea şi intenstificarea participării serviciilor în desfăşurarea diferitelor fenomene şi procese, creşterea rolului lor.

Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural antropic – diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Serviciile reprezintă activităţi economice ce au ca rezultat un ansamblu de avantaje explicite şi implicite ce sunt obţinute de un utilizator pornind de la consumul de oferte comerciale de natură intangibilă.

Turismul reprezintă un fenomen social-economic al secolului, datorită dezvoltării sale cu rapiditate la nivel intern şi internaţional, atât la nivelul fiecărei ţări a lumii, cât şi la nivelul Terrei. Turismul are în centrul preocupărilor punerea în valoare a potenţialului natural, a unor resurse naturale nevalorificabile altfel (ape termale, ape minerale, peşteri, chei, versanţi muntoşi, etc.), exploatarea suplimentară a unora dintre ele, care intră în câmpul de acţiune şi al altor domenii (pădurile, plajele, mările, oceanele, zonele muntoase, etc.), precum şi valorificarea potenţialului antropic. Numărul turiştilor la scară planetară depăşeşte 700 milioane, iar încasările din turism depăşesc 500 mld. USD. Turismul îşi pune amprenta asupra economiei naţionale prin încasările considerabile pe care le aduce, participând cu 11% la crearea PIB- ului la nivel mondial şi concentrând circa 9% din populaţia ocupată a lumii. . În 2011, contribuţia turismului la PIB-ul României a fost de 1.4%, un procent foarte mic comparativ cu media la nivel mondial.

Am ales acest serviciu pentru a realiza o analiză comparativă cu Italia, pentru că în România, turismul reprezintă sectorul care dispune de un valoros potenţial de dezvoltare, neexploatat încă suficient şi care poate deveni o sursă de atracţie atât a investitorilor, cât şi a turiştilor străini.

Capitolul 1- Analiza nivelului de dezvoltare și specializare a sectorului de Hoteluri și Restaurante în România

1.2 Scurtă prezentare a importanței servciului de Turism în România

„Turismul este o industrie monoprodus. Sunt momente cu vârfuri ridicate, iar apoi nu se mai produce nimic” (Jean Claude Baumgarten – preşedinte WTTC).

Această industrie a ospitalităţii este, deci, puternic afectată de sezonalitate. În România, forma principală de turism practicată este turismul de litoral la Marea Neagră. Turismul de afaceri este şi el important, evidenţiindu-se obiectiv prin eficienţă şi ascensiune. Ponderea turismului de afaceri în totalul încasărilor marilor hoteluri din mediul urban este de 65% - 85%. În țara noastră, spre deosebire de alte ţări europene dezvoltate, satul şi-a păstrat mult din autenticitate, rămânând o entitate bine integrată, întemeiată pe datini şi experienţe inedite, prin care fiecare individ se simte legat de comunitate.Zonele în care se poate practica turismul rural în ţara noastră sunt: Maramureş, Bran – Moeciu, Suceava, Banat, Valea Doftanei, Valea Bâscăi, Câmpulung Moldovenesc, Câmpulung Muscel, Vatra Dornei, Stâna de Vale, Valea Arieşului etc.

Turismul balnear înregistrează o tendinţă de adaptare la modelul staţiunilor balneare moderne din Europa, în cadrul cărora se îmbină serviciile turistice destinate turistului sănătos care solicită astfel de staţiuni pentru depăşirea stării de oboseală şi stres, pentru refacere fizică şi psihică, deconectare, distracţie şi recreere într-un mediu natural, nepoluat, cu asigurarea dotărilor specifice şi acordarea asistenţei medicale pentru sejururile de tratament, recuperare medicală şi profilaxia diferitelor afecţiuni.

Potenţialul antropic al ţării noastre este foarte bine dezvoltatastfel, în anul 2011, România dispunea de o capacitate de 705 muzee, 80 dintre ele fiind private, prezente în apoximativ toate judeţele ţării. Cele mai vizitate muzee din ţara noastră sunt: Muzeul Satului (Bucureşti). Brukenthal (Sibiu), Peleş (Sinaia), Muzeul Ţăranului Român (Bucureşti), Bran (Pasul Rucăr-Bran). Cetăţile din România ocupă un loc special în cadrul turismului, care fascinează prin poziţia impozantă şi zidurile solide şi încă rezistente. Cele mai apreciate cetăţi sunt: Poenari, Râşnov, Sighişoara, Deva, Mediaş, Neamţ, Alba Iulia şi