Dezvoltarea Spațiului Rural cu Ajutorul Activităților Alternative

Introducere

Structura, intenţiile şi scopul acestei lucrări sunt axate pe analiza şi cercetarea problemelor

actuale şi de perspectivă, în ceea ce priveşte dezvoltarea spaţiului rural românesc.

Capitolul I îşi propune să ofere o diagnoză a spaţiului rural românesc, prin definirea

spaţiului rural şi prin evidenţierea activităţilor agricole şi neagricole din spaţiul rural românesc,

care pot fi astfel mai bine şi mai pe deplin apreciate. Acesta caută să realizeze o trecere în revistă

a conceptelor fundamentale, explicând, totodată, şi recentele evoluţii teoretice apărute pe această

temă, în ideea că celelate două capitole abordate în continuare vor putea fi mai bine înţelese şi

apreciate. Numai printr-o bună cunoaştere a spaţiului rural românesc putem înţelege şi aprecia

valoarea activităţilor alternative în dezvoltarea spaţiului rural.

Capitolul al II-lea scoate în evidenţă caracteristicile esenţiale ale judeţului Prahova, prin

intermediul principalilor indicatori macroeconomici, precum şi prin schimbările importante care

s-au produs în structura şi caracteristicile spaţiului rural din judeţul Prahova. Pentru a diagnostica

spaţiul rural din judeţului Prahova s-au avut în vedere: analiza resurselor umane din judeţ,

structura economică în profil sectorial a judeţului Prahova, infrastructura judeţului, calitatea

factorilor de mediu şi, în final, realizarea unei analize SWOT pentru judeţul Prahova. Apreciem

că unele tendinţe de evoluţie prezentate în acest capitol pot fi dezvoltate în continuare sau

dimpotrivă pot fi stopate şi controlate pentru a li se imprima o altă direcţie în funcţie de sensul şi

semnificaţia dorită de cei care deţin puterea de a decide schimbarea.

Cel de-al III-lea capitol este dedicat interesului pentru dezvoltarea activităţilor alternative în

judeţul Prahova, realizându-se un studiu de caz la societatea Gustus Total. După ce a fost

prezentată, s-a trecut la analizarea acesteia din punctul de vedere al domeniului resurselor umane

şi a managementului practicat, al pieţei şi al situaţiei economico-financiare. În final, au fost

delimitate avantajele şi dezavantajele societăţii prin utilizarea analizei SWOT.

Efortul depus pe parcursul întregii lucrări pentru a analiza şi înţelege cât mai bine natura şi

cauza cronicizării spaţiului rural, a avut o ţintă finală destul de precisă, şi anume, să desprindă

principalele direcţii, posibilităţi şi mijloace de simulare a alternativelor care asigură o bună

dezvoltare a spaţiului rural. Cu toate acestea, probabil că soluţiile şi variantele propuse în această

lucrare nu sunt singurele variante posibile şi eficiente. Economia se află în permanentă mişcare,

şi gradul ei de entropie este astăzi mai mare ca oricând. Mereu şi mereu se desfac şi se refac

echilibre, mereu şi mereu societatea şi cetăţenii ei trebuie să se adapteze acestăr noi realităţi.

Dezvoltarea spaţiului rural cu ajutorul activităţilor alternative

2

Capitolul I

DIAGNOZA SPAŢIULUI RURAL ROMÂNESC

1.1 Definirea spaţiului rural

Studierea spaţiului rural, precum şi definirea acestuia, au constituit teme de interes pentru

specialişti, de-a lungul timpului, în încercarea de a surprinde esenţa acestei realităţi deosebit de

complexe, ce stă în spatele aparentei sale clarităţi. Înţelegerea termenului de rural are la bază

diferenţele fizice, economice, sociale şi culturale dintre acesta şi mediul urban.

Spaţiul rural, aşa cum este, în general, perceput acest termen, se extinde asupra regiunilor,

peisajelor naturale, teritoriul fermelor, pădurilor, satelor, micilor oraşe, punctelor de

industrializare şi a centrelor regionale.

Cel mai utilizat criteriu pentru delimitarea frontierei dintre spaţiul rural şi spaţiul urban este

densitatea populaţiei. Însă, utilizarea densităţii populaţiei drept criteriu principal în procesul

definirii spaţiului rural, este adesea considerată o metodă prea aproximativă şi neadecvată pentru

elaborarea politicilor publice.

În cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană, România a fost nevoită sa-şi

adapteze cadrul legislativ, astfel încât acesta să permită adoptarea conceptului european de

dezvoltare regională, în vederea accesării şi implementării instrumentelor financiare de preaderare.

Astfel, în 1998, a fost adoptată Legea nr. 151 privind dezvoltarea regională, prin care au

fost înfiinţate opt regiuni de dezvoltare: Nord-Est, Sud-Est, Sud, Sud-Vest, Vest, Nord-Vest,

Centru şi Bucureşti-Ilfov. Acestea, deşi nu sunt unităţi administrative cu personalitate juridică, au

un mod propriu de organizare şi fincţionare, fiind subordonate Agenţiei Naţionale pentru

Dezvoltare Regională. În cadrul acestor regiuni, spaţiul rural nu este reprezentat uniform, ca

suprafaţă şi populaţie, prezentând variaţii semnificative.

1.2 Dezvoltarea socio-economică durabilă a spaţiului rural

Dezvoltarea socio-economică a comunităţilor rurale a fost influenţată de oportunităţile şi

restricţiile demografice ale unei societăţi aflate în proces de modernizare.