Dimensiunile sectorului serviciilor în cadrul economiei naționale

I. DIMENSIUNILE SECTORULUI TERȚIAR ÎN CADRUL ECONOMIEI NAȚIONALE

Modul de caracterizare al dimensiunii și evoluția sectorului de servicii se realizează cu ajutorul unor indicatori. Datorită numărului foarte mare de ramuri ale economiei, cuprins în sfera serviciilor, modul de utilizare al indicatorilor este limitat, existând o serie de indicatori considerați mai expresivi în ceea ce privește caracterizarea dimensiunilor și evoluției acestui sector :

- Populația ocupată - ponderea populației ocupate în sectorul serviciilor față de totalul populației. Acest indicator realizează o analiză dinamică a evoluției și distribuției pe sectoare a populației, tendința este de creștere de la an la an;

- Contribuția serviciilor la formarea PIB-ului - ponderea serviciilor în PIB. Cu ajutorul acestui indicator se pot caracteriza dimensiunile globale ale sectorului serviciilor. Acest indicator reflectă potențialul, structura și caracterul dezvoltării economiei și, totodată, dovedește eficiența înaltă a activităților desfășurate în acest sector.

- Mărimea fondurilor fixe existente - acest indicator asigură o evaluare globală a dimensiunilor sectorului, ca expresie a resurselor materiale, angajate, precum și raportul acestora cu cele din alte sectoare. Interdependența dintre servicii și celelalte sectoare se regăsește la toate nivelurile, iar dezvoltarea serviciilor este inlfuențată și influențează, la rândul ei, progresul și eficiența activităților desfășurate în celelalte sectoare.

Serviciile sunt aflate într-un raport organic cu producția materială, ele exercitându-se în interiorul întreprinderii și într-un raport funcțional între oameni și întreprinderi. Astfel, serviciile reprezintă o cauză și un efect al industrializării, al creșterii și modernizării producției.

În prezent, serviciile sunt considerate un factor de progres și de stimulare a creșterii economice. În țările dezvoltate, aceste servicii se substituie industriei, având rolul de motor al dezvoltării sociale. Rolul serviciilor în economie mai poate fi argumentat și prin contribuția acestora la valorificarea superioară a burselor naturale - materiale.

De aceea, serviciile contribuie la sporirea eficienței întregii activități desfășurate în economie.

1. SERVICIILE ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCĂ

După cum am constatat până acum, fenomenul terțiarizării producției a declanșat o serie de modificări în țările dezvoltate cu repercusiuni importante asupra performanțelor acestor economii pe plan intern și internațional și asupra strategiilor de dezvoltare a economiilor contemporane și, implicit, asupra dinamicii și structurii comerțului internațional. După neglijarea pentru aproape 50 de ani - în timpul dictaturii comuniste - a dimensiunii serviciilor în contextul dezvoltării economice, Romînia se confruntă în prezent cu realitatea expansiunii activitaților de servicii - atât pe plan extern, cât și pe plan intern - în cadrul procesului de cristalizare a unei structuri macroeconomice moderne. În cadrul acestui nou model de dezvoltare economică, sectorul serviciilor va ocupa in timp, un loc predominant.

Atitudinea tradițională față de servicii în România și cauzele ignorării sectorului terțiar în contextul dezvoltării economice.

Evoluțiile ireversibile în direcția amplificării activităților de serviciiîn interiorul economiei românești au loc în condițiile în care teoria și practica economică din țara noastră, serviciile au fost timp de multe decenii subapreciate, acesta fiind, totodată, considerat drept sector rezidual, incapabil să creeze valoare și avuție națională. În esență, această atitudine negativă față de servicii își are originea în percepția conform căreia aceste activități au caracter neproductiv, fiind incapabile să sprijine economia națională prin creșteri ale productivității.

Trebuie să menționăm că, însuși sistemul excesiv centralizat care a dominat până în 1990 în România, nu a permis dezvoltarea serviciilor. Inexistența proprietăților private, mediul neconcurențial, puternicele poziții de monopol deținute de întreprinderile de stat, absența spiritului antreprenorial, izolarea față de piețele internaționale reprezintă doar câteva dintre cauzele subdezvoltării sectorului terțiar, respectiv a îngrădirii posibilităților de dezvoltare a acestuia.

Alocarea centralizată a resurselor a avut ca rezultat dezechilibre economice grave la nivel macroeconomic și distorsiuni structurale în economia românească, reflectate într-o dezvoltare exagerată a ramurei industriei grele (producătoare de bunuri de investiții) și o îngrădire a dezvoltării ramurilor economice producătoare de bunuri și servicii. Bazându-se pe aceste considerente, putem aprecia că România a debutat în perioada de tranziție cu un grav dezavantaj determintat de subdezvoltarea sectorului de servicii și, implicit, de poziția inferioară față de celelalte țări europene aflate în curs de tranziție.

Pentru a explica această stare, consider că următorii factori au avut un rol semnificativ în producerea decalajului notabil existent în privința nivelului de dezvoltare dintre România și celelalte țări europene :

- menținerea pentru o perioadă mult mai îndelungată de timp a economiei centralizate și a dictaturii politice, în România, comparativ cu celelalte economii europene în tranziție;

- manifestarea mult mai pregnantă a lipsei de spirit antreprenorial și de capacități manageriale, în raport cu țările socialiste;

- absența încercărilor anterioare de implementare a reformei în economia națională.