Dinamica Pieței de Capital în Contextul Crizei Actuale

INTRODUCERE

În orice domeniu de activitate există preocupări privind dereglările care pot să apară în interiorul lui, studiindu-se astfel cauzele, manifestările şi efectele lor.

Crizele sunt astfel de disfuncţionalităţi. Economiştii analizează criză după criterii specifice, atribuindu-i caracteristicile unor fenomene cu urmări nefaste pentru organizaţii, instituţii şi grupuri sociale afectate: inflaţia, şomajul, stagnarea, recesiunea etc.

Tema acestei lucrări implică analiza influenţelor crizei financiare internaţionale asupra economiei ţărilor emergente şi impactul acesteia asupra economiei României.

Criza actuală diferă de alte crize prin amploarea ei, pentru că dacă până acum erau afectate cu precădere ţările în curs de dezvoltare, în actuală criză au fost implicate şi cele mai dezvoltate ţări ale lumii.

Principalul obiectiv al lucrării de faţă îl constituie modul cum a apărut criza mondială, canalele de transmisie şi răsfrângerea ei asupra ţărilor emergente şi cu precădere asupra României.

CAPITOLUL I

ROLUL PIEŢEI DE CAPITAL

Existenţa şi funcţionarea eficientă a pieţei de capital sunt condiţii sine qua non ale unei economii moderne, competitive şi capabile de adaptare la cerinţele globalizării. O piaţă de capital eficientă, produce dezvoltare economică, aducând competitivitate, eficienţă şi solvabilitate sistemului financiar.

Prin mecanismele sale specifice, piaţa de capital concentrează şi centralizează capitalurile, oferind mai ales instrumente şi produse care să asigure înmulţirea plasamentelor, acoperirea riscurilor. Piaţa de capital este caracterizată prin dinamism şi inovaţie, punând la dispoziţia participanţilor cele mai diverse oportunităţi de investire, în cadrul ei succesul depinzând de gradul de profesionalism, de fler cât şi de curajul fiecărui actor economic.

1.2. Abordare conceptuală

Gabriela Anghelache , în cartea sa “Piaţa de capital în context european,, defineşte piaţa de capital ca reprezentând ,,ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile disponibile şi dispersate din economie sunt dirijate către orice entităţi publice şi private solicitatoare de fonduri”. Deasemenea consideră ca ,,cererea de capital pentru necesităţi curente de trezorerie şi pentru investiţii” cât şi ,,un proces real de economisire ca fundament al ofertei de capital”, determină existenţa pieţei de capital

V. Stoica şi A. I. Gruia , consideră ca “piaţa capitalurilor este specializată în intermedierea de tranzacţii cu active financiare care au scadente pe termene medii (1-5 ani) şi lungi (peste 5 ani). Prin intermediul ei, sunt satisfăcute nevoile de capital ale solicitanţilor cu disponibilităţile de capital ale ofertanţilor. În general, piaţa capitalurilor măreşte posibilităţile financiare. Principalele funcţii ale pieţei capitalurilor sunt următoarele:

- emisiunea şi vânzarea pentru prima dată de titluri financiare ale emitenţilor sau debitorilor către posesorii de capitaluri financiare care doresc să cumpere valori mobiliare;

- negocierea de valori mobiliare, cu condiţia ca acestea să fie vândute şi transformate în lichidităţi de primii lor posesori şi mai înainte de scadenţă”

Cu alte cuvinte, piaţa de capital este definită de tranzacţiile pe termen mediu şi lung cu active financiare(acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat care sunt în acelaşi timp titluri primare şi valori mobiliare), detaşându-se astfel de piaţă monetară, specializată în titluri financiare pe termen scurt.

Prin intermediul acestor tranzacţii se asigură transferul de capital financiar disponibil către utilizatorii de pe piaţa primară şi între investitorii de pe piaţă secundară.

De o altă părere este A. Nitu care susţine că “motivaţia fundamentală a unei pieţe de capital constă în plasarea titlurilor financiare emise de agenţi economici pentru căutare de capital, provenit de la potenţiali investitori deţinători de excedent de capital datorită economisirii sau din restructurarea portofoliilor lor”.