Dinamica pieței unice a Uniunii Europene

1. INTRODUCERE

Integrarea europeană este mai mult decât o integrare comercială întrucât are ca finalitate adaptarea la standardele nucleului performant al modelului prin procesele de convergentă si coeziune economică si socială. Finalitatea integrării economice europene constă în realizarea unei Uniuni Europene care să însemne mai mult decât suma mecanică a statelor care o compun, în conditiile în care actiunile acestora nu vor contraveni valorilor comunitare.

Modelul european reprezintă mai mult decât o simplă redistribuire a veniturilor sau decât asigurarea unei plase de sigurantă pentru toti. În plus, constituie un proces de modernizare socioeconomică în conformitate cu un model al dezvoltării economice europene.

Modelul european are ca finalitate asigurarea demnitătii sociale a indivizilor, si pentru aceasta s-a realizat subordonarea pietei exclusiv functiei comunitare. Integrarea europeană este mai degrabă rezultatul integrării politicilor de coeziune socială decât rezultatul integrării pietelor.

Uniunea Europeană este un model în constructie, care se sprijină pe valori care sunt însusite de marea majoritate. Acesta se răspândeste în Europa în două directii: una către care tind tările membre (un fel de infuzie a valorilor comunitare) si una care atrage din ce în ce mai multe state, prin extinderea către estul Europei.

Un scop concret al Uniunii Europene a fost acela de a realiza o piată unică. Piaţa unică se bazează pe patru libertăti fundamentale necesare pentru ca societatea să functioneze la standarde maxime – libera circulatie a pesoanelor si a fortei de muncă, libera circulatie a mărfurilor, libera circulatie a serviciilor si libera circulatie a capitalurilor – libertăti sustinute intens prin diverse politici comune.

2. IMPORTANŢA ŞI NECESITATEA CREĂRII PIEŢEI INTERNE UNICE

De la lansarea de către Comisie a iniţiativei pentru o piaţă internă în 1985, piaţa unică a cunoscut o lungă evoluţie în realizarea celor patru libertăţi consacrate în tratat: libera circulaţie a persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor şi a capitalurilor. Acest lucru a permis crearea unei pieţe unice şi a adus beneficii concrete pentru cetăţenii şi întreprinderile din Europa – suprimarea controalelor vamale, un mediu de afaceri mai competitiv, posibilitatea de a studia sau de a lucra într-un alt stat membru, preţuri reduse ale biletelor de avion şi ale comunicaţiilor mobile, fiind numai câteva dintre acestea.

Piaţa Unică a fost, de asemenea, sursa unor beneficii substanţiale pentru economia UE în ansamblu: în perioada 1992-2006, piaţa unică a generat câştiguri estimate la 2,2% din PIB-ul UE şi 2,75 milioane de locuri de muncă suplimentare Iniţiativa pentru o piaţă unică a depăşit cu mult cadrul unei simple decizii de politică economică. De la început, aceasta a fost însoţită de un program în materie de politică regională şi socială, susţinut prin fondurile structurale europene, care a permis cetăţenilor din toate regiunile să fie implicaţi în deschiderea pieţei şi să beneficieze de acesta.

Peste tot în lume, piaţa unică a devenit, alături de moneda euro, un simbol al voinţei statelor membre UE de a coopera, respectând pe deplin statul de drept şi bazându-se pe respect şi încredere reciprocă. Astfel, UE s-a impus ca un model, stabilind adesea standarde la nivel mondial şi demonstrând că pieţele deschise competitive sunt compatibile cu standardele ridicate în materie de protecţie socială, mediu şi sănătate.

Piaţa unică este dinamică şi cunoaşte o evoluţie şi o atare permanentă la noile realităţi. Astfel, piaţa unică nu va fi niciodată „finalizată” sau „completă”.

2.1. Cum lucrează Piaţa Unică?

Eliminarea obstacolelor şi deschiderea pieţelor naţionale a condus la creşterea competiţiei între firme în beneficul consumatorilor, care au o ofertă mai mare de bunuri si servicii la preturi mai mici.

Firmele vânzătoare au acces liber la o piaţă de aproape 500 milioane de consumatori în cadrul UE şi posibilitatea de extindere a activităţii pe piaţa globală.

Libertatea de mişcare a bunurilor, serviciilor, populaţiei şi capitalului sunt sprijinite de politici specifice. Politica anti-monopol previne tendinţa firmelor de a controla preturile sau pieţele. Oamenii se pot mişca liber şi pot lucra în orice ţară a Uniunii pentru că statele membre recunosc calificarea academică si profesională a acestora. Guvernele au căzut de acord să ia decizii care afectează sistemul pieţei unice pe baza votului majoritătii si nu al unanimităţii care este greu de atins.

Piaţa unică a creat posibilitatea liberalizării pieţei utilităţilor (telecomunicaţii, electricitate, gaz si apă) în beneficiul consumatorilor care au libertatea de a-si alege furnizorii.

2.2. Limitele Pieţei Unice

Sectorul serviciilor s-a deschis pieţei unice într-un ritm mai lent decât piaţa bunurilor. Spre exemplu pentru o gamă largă de servicii financiare si transporturi există încă pieţe naţionale separate, în special, în domeniul transportului aerian si pe calea ferată.