Dinamica șomajului

1. INTRODUCEREA NOTIUNII DE „SOMAJ”

În perioada anterioară anilor '90, aproape întreaga economie era etatizată, mai puţin de 13% aparţinând sectorului privat. Producţia industrială era concentrată în unităţi supradimensionate, situaţie care genera un grad ridicat de rigiditate, dificultăţi majore de adaptare la noile evoluţii înregistrate în ţările dezvoltate.

Se manifestă, totodată, o motivaţie redusă pentru muncă, alimentată, printre altele, şi de politica artificială de „ocupare deplină”, care ascundea totuşi un „şomaj deghizat”.

Schimbările politice intervenite în 1990 au impus trecerea de la economia planificată la economia de piaţă. Într-o primă etapă, acest fapt s-a soldat cu adâncirea efectelor perturbatoare ale dezechilibrelor structurale moştenite – în condiţiile în care România era una dintre cele mai sărace ţări din sistemul comunist – accentuate de pregătirea insuficientă a clasei politice, de practicarea unui management neperformant, ca şi de lipsa de pregătire a populaţiei pentru a acţiona în condiţiile mecanismelor de piaţă.

Tranziţia la economia de piaţă a produs puternice efecte în planul ocupării forţei de muncă, atât ca volum, cât şi ca structură, eficienţă şi comportament. Criza ocupării apare încă de la începutul anilor '90, fiind consecinţa declinului economic. Acesta se manifestă mai pregnant în primii ani; din 1992 apar anumite semne de însănătoşire parţială, pentru ca în 1996 să se înregistreze o a doua „cădere” a economiei, tendinţă care diferenţiază România de alte ţări aflate în stadiul economiei de tranziţie (Ungaria, Polonia, Slovenia) şi care se situează pe o curbă ascendentă.

Somajul este astăzi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afectează economiile tuturor tărilor. Notiunea de somaj provine de la cuvântul „chomage” din limba franceză, la rândul său preluat din limba greacă „cauma” care însemna „căldura mare” din cauza căreia se întrerupea orice activitate. La origine, notiunea de somaj reprezenta întreruperea lucrului din cauza temperaturilor ridicate. Somajul se poate caracteriza ca o stare negativă a economiei care afectează o parte din populatia activă disponibilă prin neasigurarea locurilor de muncă. Someri sunt toti cei apti de muncă, dar care nu găsesc de lucru si care pot fi angajati, partial sau în întregime, numai în anumite momente ale dezvoltării economice.

Somajul a devenit o problemă, odată cu dezvoltarea industrială, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în perioadele de recesiune, când intreprinderile industriale îsi micsorau productia si, ca urmare, eliberau un număr important de muncitori, care deveneau someri.

2. NATURA SOMAJULUI

În termenii pietei muncii, somajul reprezintă excedentul ofertei fată de cererea de muncă.Somerii formează suprapopulatia relativă pentru că reprezintă un surplus de fortă de muncă în raport cu numărul celor angajati.

În această optică somajul este un fenomen specific pietei muncii si este de natură exclusiv economică. Dacă însă ne punem problema originii ofertei si cererii de muncă, va trebui să recunoastem că nu o vom regăsi numai în economie. Desigur, punctul de pornire îl formează omul si societatea, dar cererea de muncă nu este direct si exclusiv determinată numai de trebuintele acestora, ci si de cele ale activitătii economice. Există tări cu trebuinte enorme, dar cu economii slabe care generează o cerere de muncă restrânsă.

În analiza factorilor, a implicatiilor si a efectelor somajului, oferta de muncă este determinată, dar nu constituie singura cauză a acestui fenomen care marchează piata muncii.

Existenta somajului nu se datorează numai economiei; piata muncii este doar locul unde se manifestă influentele tuturor factorilor si dă expresie rezultantei negative care se constituie prin interactiunea lor, sub formă de somaj. Ca urmare a schimbărilor intervenite în economie, datorate eforturilor de dinamizare a productivitătii muncii, a modificărilor în structura populatiei active si a eforturilor de crestere economică exprimate prin PIB, somajul apare ca rezultat al acestor modificări de esentă pozitivă.